Tismăneanu cere „schimbarea urgentă” a consilierilor prezidenţiali Andrei Muraru şi Dan Mihalache

„Declaratia presedintelul Klaus Iohannis despre justitie care, pasămite, ar risca să devină „o supraputere in stat” (retorica antenisto-voiculesciană e acolo, inconfundabilă) a provocat numeroase reacții critice, dar si unele de caldă prețuire. Intre acestea, aceea, exultantă, a baronului penelist de Iasi, primul patron politic al actualului consilier prezidențial Andrei Muraru, fostul ministru, infractorul dovedit si condamnat, actualul deținut Relu Fenechiu„, scrie politologul Vladimir Tismăneanu în evz.ro.

Tismăneanu adaugă că a fost „pus la stalpul infamiei cand, ca o ironie benignă, dar una ingrijorată, vorbeam despre „un Relu Fenechiu cu nume german””: „Ei bine, acum avem reacția lui Relu Fenechiu insusi care se recunoaste, de după gratii, in spusele presedintelui țarii. Astept cu maxim interes să aflu ce vor spune SRS, Felix, Năstase, Copos, Becali si toti ceilalți. Poate vor semna o declaratie comună de sprijin pentru dl Iohannis…”

Tismăneanu îi cere demisia lui Andrei Muraru din funcţia de consilier prezidenţial al lui Iohannis

Politologul invocă „starea de revoltă traita de multă lume in aceste zile”, mai exact de către cei „care au votat pentru Iohannis crezand că votează impotriva mincunii, talhăriei, fărădelegii si abuzurilor”.

Alte articole

Ilie Bolojan, despre concedierile din primării: „Trebuie să scăpăm de cei care taie frunză la câini. Cei care lucrează îi duc în spate pe ăștia”

Gigi Becali și-a schimbat numărul de telefon după ce a fost publicat online de Cristian Rizea. „M-au sunat 500 de oameni instant!”

„Nimeni nu mă poate bănui că l-as prefera pe Ponta. Dar cred ca a sosit din plin timpul ca dl Iohannis să se intrebe pe cine se bizuie si de ce? Există de-acum suficiente date pentru o schimbare urgentă de consilieri (fenechistul Muraru, fesenisto-pesedisto-uselistul Dan Mihalache). Dar si pentru niste precizări publice, nu despre napolitane, Coca Cola, fotolii, covoare si perdele, ci despre semnificatiile unor declaratii alarmante pentru cei care iau in serios institutiile statului de drept”, conchide Vladimir Tismăneanu.