Toaletele de pe vremea romanilor, spații de socializare. Obiectul pe care locuitorii Romei Antice îl foloseau pe post de hârtie igienică

Canalizările din Roma aveau multiple funcții și au devenit esențiale pentru dezvoltarea orașului. Folosind țevi din teracotă, canalizările drenau apa provenită din băile publice, dar și excesul de apă din zonele mlastinoase ale Romei. Romanii au fost primii care au sigilat aceste țevi în beton pentru a rezista presiunii mari a apei.

La apogeul său, populația Romei număra aproximativ un milion de locuitori, producând o cantitate masivă de deșeuri. Cel mai mare sistem de canalizare al orașului, cunoscut sub numele de Cloaca Maxima sau „Canalizarea Mare”, a fost dedicat zeiței romane Cloacina, numele provenind din verbul latin „cluo”, care înseamnă „a curăța”.

Cloaca Maxima a revoluționat sistemul de salubritate al Romei. Construită în secolul al IV-lea î.Hr., aceasta conecta canalele Romei și transporta deșeurile către râul Tibru. Totuși, Tibru continua să fie o sursă de apă folosită de unii romani pentru baie și irigații, purtând înapoi în oraș boli și infecții.

Toaletele romane, spații de socializare

Datând din secolul al II-lea î.Hr., toaletele publice romane, adesea construite cu donații din partea cetățenilor înstăriți, constau din încăperi întunecate, prevăzute cu bănci dotate cu găuri în formă de cheie, plasate foarte aproape unele de altele. Astfel, romanii erau nevoiți să stea la distanță mică unul de altul atunci când foloseau toaletele, potrivit historyhit.com

Alte articole

Românii pot câștiga 10.000 de euro lunar, în Danemarca. Care sunt condițiile pentru angajare

Câți bani primesc zilierii români din Germania, care se adună la un loc și așteaptă să fie luați la muncă

În foricae își găseau, adesea, sălaș rozătoarele și șerpii, ceea ce le făcea periculoase și neplăcute. Aceste toalete erau evitate cu desăvârșire de femeile romane, în special de cele din clasele înstărite.

Citeste si Leguma pe care Nicolae Ceauşescu nu o consuma niciodată. Majoritatea românilor o consumă des. Ce a comandat familia dictatorului înainte de a fugi cu elicopterul

Elitele nu aveau mare nevoie de toaletele publice foricae, decât dacă erau într-o urgență. În schimb, toaletele private erau construite în casele din clasa superioară, numite latrine, de obicei deasupra unor gropi de gunoi. Chiar și aceste latrine private probabil că aveau mirosuri insuportabile, iar mulți romani bogați preferau să folosească olite, care erau golite de sclavi.

Pentru a preveni răspândirea dăunătorilor în cartierele înstărite, latrinele private erau adesea separate de sistemele publice de canalizare și trebuiau golite de muncitorii care curățau deșeurile.

Ce foloseau romanii pe post de hârtie igienică

Deși sistemul de salubritate roman era sofisticat pentru acele vremuri, realitatea era că bolile se răspândeau rapid. Chiar și cu foricae publice, mulți romani își aruncau deșeurile pe fereastră, direct pe străzi.

Deși oficialii publici erau responsabili de menținerea curățeniei pe străzi, în cartierele sărace ale orașului erau necesare pietre de trecere pentru a traversa peste grămezile de mizerie. În cele din urmă, nivelul solului orașului a fost ridicat, iar clădirile erau construite deasupra gunoaielor și ruinei.

Citeste si Animalul care bea apă sărată, mănâncă spini și are câte două pleoape pe fiecare ochi. Știi care e?

Romanii nu știau de existența hârtiei igienice. În locul ei, foloseau un burete de mare pe un băț, cunoscut sub numele de tersorium, cu care se ștergeau după utilizarea latrinei. Bureții erau adesea spălați în apă cu sare și oțet, păstrată într-un șanț de sub toalete. Totuși, nu toți romanii purtau propriul burete, iar latrinele publice de la băi sau chiar de la Colosseum ar fi putut avea bureți împărțiți, riscând astfel transmiterea unor boli precum dizenteria.