Tradiții de Halloween 2021. Sărbătoarea ce are loc în noaptea de 31 octombrie spre 1 noiembrie a devenit cunoscută publicului din România datorită mass-mediei din SUA. Totuși Halloween este la origine o sărbătoare europeană, celtică, pe care imigranții irlandezi au adus-o la începutul secolului XIX în Lumea Nouă descoperită de Columb.

Deși părerea generală este că Halloween este o  sărbătoare păgână, numele acesteia înseamnă de fapt „Sărbătoarea tuturor Sfinților”. În anul 835, Biserica Romano-Catolică a transformat ziua de 1 noiembrie într-o sărbătoare creștină, care celebrează toți sfinții, astfel noaptea de 31 spre 1 noiembrie a fost denumită Sărbătoarea Tuturor Sfinților, sau Hallowmas, sau All Hallows.

Alte Articole

Cazul care a uimit planeta! Nu au mai mâncat de 9 ani. Cum au ...

Iulia Albu a răbufnit în legătură cu prototipurile frumuseţii: ...

Vica Blochina iubeşte din nou. Prima imagine cu bărbatul care ...

Sărbătoarea de Halloween se spune că de fapt marchează momentul când „cerurile se deschid”, iar hotarul dintre viață și lumea cealaltă poate fi traversat atât de duhurile bune dar și de cele rele.

Felinarele sculptate în dovleac

Una dintre atracțiile de Halloween de care se bucură atât copii cât și adulții este sculptarea felinarelor în dovleac.

Felinarele cu față malefică își au originea în Irlanda, unde se foloseau napi în loc de dovleci și se presupune că se bazează pe o legendă despre un bărbat pe nume Stingy Jack care l-a prins în capcană în mod repetat pe Diavol și l-a lăsat să plece doar cu condiția ca Jack să nu meargă niciodată în Iad. Când a murit, însă, Jack a aflat că nici Raiul nu-și dorea cu adevărat sufletul său, așa că a fost condamnat să rătăcească Pământul ca o fantomă pentru toată eternitatea. Diavolul i-a dat lui Jack un bulgăre de cărbune aprins într-un nap cioplit ca să-i lumineze drumul. În cele din urmă, localnicii au început să sculpteze fețe înfricoșătoare în tărtăcuțe pentru a speria spiritele rele.

Colindatul în costumații înfricoșătoare

De Halloween, când se credea că spiritele se întorc în lumea pământească, oamenii credeau că vor întâlni fantome dacă își părăsesc casele. Pentru a evita să fie recunoscuți de acești strigoi, oamenii purtau măști atunci când își părăseau casele după întuneric, astfel încât fantomele să le confunde cu alte spirite.

De Halloween, pentru a ține fantomele departe de casele lor, oamenii puneau boluri cu mâncare în afara caselor lor pentru a potoli fantomele și a le împiedica să intre.

Unele surse susțin că obiceiul de a purta costumații provine dintr- o tradiție din comunitățile germano-americane în care copiii se îmbrăcau în costum și apoi își chemau vecinii pentru a vedea dacă adulții ar putea ghici identitățile oaspeților deghizat. Într-o versiune a practicii, copiii au fost recompensați cu mâncare sau alte delicii dacă nimeni nu i-a putut identifica.

Împrumutând din tradițiile europene, americanii au început să se îmbrace în costume și să meargă la colindat din casă în casă cerând mâncare sau bani, o practică care a devenit în cele din urmă tradiția de „trick-or-treat” de astăzi, relatează history.com.

Tradiții de Halloween 2021 pentru găsirea ursitului

Femeile își găsesc ursitul

Femeile tinere credeau că de Halloween puteau ghici numele sau înfățișarea viitorului lor soț făcând trucuri cu oglinzi sau tăieturi în mere.

În Scoția, ghicitorii recomandau tinerelor care voiau să-și găsească ursitul să numească câte o alună pentru fiecare dintre pretendenții ei și apoi să arunce nucile în șemineu. Nuca care a ars în cenuşă în loc să explodeze reprezenta viitorul soţ al fetei. În unele versiuni ale acestei legende se credea fix opusul: nuca care a ars simboliza o dragoste care nu va dura.

Culesul merelor din apă

Acest joc își are originile într-un ritual care făcea parte dintr-un festival roman dedicat zeiței agriculturii și a abundenței, Pomona. Au existat mai multe variații, dar esențial a fost că bărbații și femeile tineri ar fi capabili să prezică relațiile lor viitoare pe baza jocului.

Legenda Călărețului fără cap

Povestea lui Washington Irving din 1820 despre un călăreț fără cap care terorizează un sat numit Sleepy Hollow este considerată una dintre primele povești cu fantome din America și una dintre cele mai înfricoșătoare. Este posibil ca Irving să fi inspirat povestea sa în timp ce era adolescent în Tarrytown, New York. S-a mutat în zonă în 1798 pentru a fugi de un focar de febră galbenă din New York.

Povestea lui Irving are loc în satul din New York, Sleepy Hollow. Ichabod Crane, un nou-venit și școlar slab, este urmărit de un călăreț fără cap. În poveste, Irving împletește locații reale și nume de familie și un pic din istoria Războiului Revoluționar cu imaginație și fantezie pură.

Vrăjitoarele care zboară călare pe o mătură

Vrăjitoarea diabolică cu pielea verde care zboară pe mătura ei magică poate fi un simbol de Halloween – și un stereotip bine uzat. Dar istoria reală din spatele modului în care vrăjitoarele au ajuns să fie asociate cu un astfel de obiect de uz casnic este extrem de interesantă.

Cea mai veche imagine cunoscută a vrăjitoarelor pe mături datează din 1451, când au apărut două ilustrații în manuscrisul poetului francez Martin Le Franc, Le Champion des Dames (Apărătorul doamnelor).

Asocierea dintre vrăjitoare și mături poate avea rădăcini într-un ritual de fertilitate păgân, în care fermierii rurali săreau și dansau călare pe stâlpi, furci sau mături în lumina lunii pline pentru a încuraja creșterea recoltelor lor. Acest „dans cu mătură” a fost confundat cu relatările obișnuite despre vrăjitoare care zboară noaptea în drum spre ritualuri magice.

Citește și:Fiica Andreei Esca, petrecere de Halloween fără regulile impuse de pandemie