Pe lângă sărbătorile religioase, însă, prima lună de vară este presărată cu alte câteva sărbători, de mai mică importanţă, cărora le sunt specifice o serie de tradiţii şi superstiţii pe care credincioşii le respectă cu sfinţenie pentru a fi apăraţi de cele rele: Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava (2 iunie), Sfântul Apostol Vartolomeu sau Sărbătoarea Grâului (11 iunie), Sânzienele sau Drăgaica (se sărbătoresc în noaptea de 23 spre 24 iunie şi pe 24, în ziua Naşterii Sf. Ioan Botezătorul) şi Sărbătoarea Lupilor sau Sânpetru de Vară (în ziua Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, sărbătoarea agricultorilor).

Tradiţii şi superstiţii de Sfântul Vartolomeu (Sărbătoarea Grâului)

Alte Articole

Trecătorii au scos telefonul și au început să filmeze! Trei ...

EXCLUSIV Dana Budeanu i-ar angaja pe Tolontan şi Ţepelin: „Eu ...

Deea Maxer, în culmea fericirii, la șase luni de la divorț. ...

Sfântul Vartolomeu a fost unul dintre cei doisprezece ucenici ai lui Hristos. El a vestit Evanghelia în Arabia, Persia, India și Armenia. Din porunca fratelui împăratului armean, Astiagis, sfântului i s-a tăiat capul. Creștinii au luat trupul sfântului și l-au îngropat cu cinste.

Sfintele lui moaște săvârșeau multe minuni, din acest motiv păgânii au luat sicriul și l-au aruncat în mare, dar apa marii l-a purtat până în Insula Lipara, unde Episcopul Agathon, în urma unei descoperiri care i s-a făcut în vis, a mers și l-a întâmpinat la marginea mării, apoi l-a luat și l-a înmormântat cu cinste în biserică.

În trecut, se credea că Sfântul Vartolomeu bagă bob spicului de grâu şi îi grăbește coacerea. Exista şi credinţa că Vartolomeul Grâului îi pedepseşte pe cei care nu îi cinstesc ziua: bătea piatra, stârnea furtunile și vijeliile. Astfel, în această zi, oamenii evitau să facă orice fel de muncă. Țăranii se fereau de tot ceea ce putea amenința recolta. Femeile nu torceau, ca să nu vină furtuna, iar bărbații încetau orice activitate, ca nu cumva grâul să dea înapoi.

Citeste si Zodiile norocoase din luna iunie. Vor avea parte de multe surprize plăcute

Tradiții și obiceiuri în luna iunie de Rusalii

Sărbătoarea Rusaliilor sau a Pogorârii Sfântului Duh este destinată pomenirii celor morți. În această zi, sunt Moșii de vară. Pogorârea Sfântului Duh este prăznuită întotdeauna la zece zile după Înălțare sau la cincizeci de zile după Paști. Este ziua in care Duhul Sfânt S-a pogorât în chip de limbi de foc asupra Apostolilor.

În această zi, credincioşii aduc la biserică frunze de nuc sau de tei, simbol al limbilor ca de foc, semne ale coborârii Sfântului Duh. Ele sunt binecuvântate și împărțite credincioșilor. Cu aceste ramuri sfințite se împodobesc casele și icoanele, existând credinţa că acestea au puterea de a alunga spiritele rele.

În unele zone, pe lângă tei și nuc, credincioșii mai folosesc leuștean, usturoi și pelin. De asemenea, oamenii obișnuiesc să poarte în sân sau în buzunare aceste buruieni, pentru a nu fi “luați din Rusalii” sau pociți de către Ielele neiertătoare.

Tradiţii şi superstiţii de Sânziene

Pe 24 iunie, este prăznuit Sfântul Ioan Botezătorul, sărbătoare cunoscută în popor ca Sânziene sau Drăgaica. Se spune că, în noaptea de 23 spre 24 iunie, Sânzienele plutesc în aer sau umblă pe pământ. Ele cântă și dansează, împart rod holdelor, umplu de fecunditate femeile căsătorite, înmulțesc animalele și pasările, umplu de leac și miros florile, tămăduiesc bolnavii și apară semănaturile de grindină.

În trecut, în ajunul acestei sărbători, fetele culegeau de pe câmp flori de sânziene și împleteau cununi pe care le aruncau peste case. Dacă acestea se agățau de horn, era semn că se vor mărita curând. Cei în vârstă aruncau coronițe peste casă, pentru a afla când vor muri. Se credea că atunci când coronița va cădea de pe acoperiș, moartea este aproape.

Tot în noaptea de Sânziene, fetele își puneau sub pernă flori de sânziene pentru a-și visa ursitul. În unele zone ale țării, fetele agățau coronițele în diferite locuri și, dacă a doua zi le găseau pline de rouă, era semn că se vor mărita în vara care urma să înceapă. Exista și obiceiul ca florile împletite în cununi să fie duse în ocolul vitelor, unde, cu ochii închiși, să fie date spre mâncare vitelor. Se credea că, după cum va arăta vita venită să mănânce cununa, așa va fi și viitorul soț!

Bătrânele satului adunau în zorii zilei de 24 iunie, din locuri necălcate, roua Sânzienelor. La întoarcerea spre casă, dacă nu vorbeau și nu întâlneau pe nimeni, puteau oferi roua ca leac pentru sănătate și dragoste.

Citeste si Cât costă închirierea unui șezlong pe litoralul românesc în minivacanța de Rusalii și cât vor plăti turiștii pentru o porție de hamsii

Sânzienele pot fi aducătoare de rele dacă oamenii nu le respectă sărbătoarea şi aleg să muncească. În acest caz, aceste fiinţe stârnesc vijelii și lasă câmpul fără rod și florile fără leac. Florile de culoare galbenă – sânzienele, erau considerate a fi plante de leac.

Tradiții și obiceiuri în luna iunie de Sânpetru de vară

Anual, pe data de 29 iunie, sunt prăznuiţi Sfinţii Apostoli Petru și Pavel. Cei doi apostoli sunt sărbătoriți împreună pentru că au murit în aceeași zi, de 29 iunie a anului 67, în timpul prigoanei creștine declanșate de împăratul roman Nero.

Sânpetru de vară marchează mijlocul verii agrare și perioada secerișului. Se crede că Sânpetru de Vară este despărțit de fratele său, Sânpetru de Iarnă, patron al lupilor, de aproximativ o jumătate de an. În tradiția populară Sânpetru apare fie ca personaj pământean, fie ca divinitate celestă.

În trecut, oamenii credeau că Sânpetru de Vară umblă pe Pământ însoțit de Dumnezeu. Adesea, Dumnezeu îl consulta la luarea unor decizii.

Se crede, de asemenea, că, la marile sărbători calendaristice (Crăciun, Anul Nou, Boboteaza, Sângeorz, Sânziene), Sânpetru poate fi văzut de pământeni la miezul nopții, când se deschide cerul, stând în dreapta lui Dumnezeu.

Sân-Petru de Vară sau Sărbătoarea Lupilor este sărbătoarea agricultorilor, potrivit superstitii.ro. Se crede că nu e bine să scuturi merii, până în această zi, pentru a feri holdele de grindină; acum încetează să mai cânte cucul şi privighetorile. Superstiţia spune că Sfântul Petre pocneşte din bici de sar scântei, care se prefac în licurici, iar aceştia sunt blagosloviţi de sfânt să arate calea celor rătăciţi prin păduri.