Divergențele dintre partidele ce au alcătuit fosta coaliție prelungesc criza politică majoră pe care o traversează România. La Palatul Victoria se află, în continuare, cabinetul condus de Ilie Bolojan – interimar, adică fără puteri depline, ceea ce scoate și mai mult în evidență necesitatea instalării unui guvern ”plin”.
În absența susținerii necesare de la partidele parlamentare, soluțiile pentru depășirea crizei propuse de președintele Nicușor Dan nu au avut succes. Prima dintre acestea, reprezentată de nominalizarea lui Eugen Tomac pentru funcția de premier, nici măcar nu a apucat să dea testul votului din parlament. A doua, Adrian Veștea, a ajuns la vot, unde a eșuat lamentabil.
În aceste condiții, oarecum logic, șeful statului a mutat ”mingea” în terenul partidelor pro-occidentale. Mai exact, le-a cerut acestora să găsească majoritatea necesară pentru învestirea unui nou guvern și, implicit, să trateze cu responsabilitatea maximă problema crizei politice.
Se poate spune că apelul președintelui a avut ecou. Social-democrații au reacționat primii, avansând soluția unui guvern PSD condus de Sorin Grindeanu. Tabăra PNL-USR-UDMR a venit, la rândul său, cu varianta Siegfried Mureșan premier și un Executiv alcătuit de acest trio.
Din fericire pentru inițiatorii propunerilor, niciuna dintre cele două variante nu pare să adune susținerea necesară pentru a ”trece” în parlament. Asta pentru că PNL și USR nu vor să dea ”cec în alb” unui cabinet Grindeanu, iar social-democrații au fix aceeași atitudine față de scenariul Mureșan premier. La astea se adaugă ”linia roșie” trasată de cei de la UDMR, deciși să nu acorde suport unui cabinet ce ar urma să fie instalat cu sprijinul AUR.
Pe scurt, sunt propuneri, dar nu și destule voturi la un ipotetic vot în parlament. Iar ”după colț” pândesc, teoretic cel puțin, alegerile anticipate, în cazul unui alt demers eșuat de învestire a unui Executiv nou.
În acest contex, a apărut a treia variantă: guvern ”de armistițiu”, la care au făcut referire, mai mult sau mai puțin detaliat, șeful liberalilor, Ilie Bolojan, și de cel al UDMR, Kelemen Hunor.
Un astfel de scenariu ar însemna, practic, refacerea fostei coaliții. În varianta PSD-PNL-UDMR, adică fără USR, acest scenariu ar întâmpina ”cea mai mică rezistență” în actualul context politic, notează digi24.
La rândul său, președintele PNL, Ilie Bolojan, a respins ideea unei noi coaliții cu PSD și a pus pe tapet varianta unui guvern ”de tip armistițiu cu durată clară”.
”E greu de presupus că un guvern în care se reface coaliția ar mai putea funcționa din cauza evoluției pe care am avut-o în această perioadă. Asta e exclus din start. Pot fi guverne minoritare sau guverne de tip armistițiu cu durată cât se poate de clară pentru a ieși din blocajul legat de absorbția de fonduri europene. Riscul e să nu închidem aprobarea (proiectelor din PNRR – n.r.) în parlament voluntar”, a spus Bolojan, la un podcast.
A fost vehiculat chiar și un nume de premier pentru scenariul guvernului ”de armistițiu” – Alexandru Nazare, interimar acum la Finanțe, agreat și de PSD, și de PNL, și la Cotroceni.
Matematic, un cabinet PSD-PNL-UDMR ar trece fără probleme testul votului din parlament; 256 de voturi asigurate de cele trei partide, mult peste necesarul celor 233 necesare.
Social-democrații însă, prin vocea deputatului Marius Budăi, îl acuză pe Ilie Bolojan că a lansat scenariul unui Executiv ”de armistițiu” doar pentru a trage de timp și a rămâne astfel cât mai mult la Palatul Victoria. ”Să aștepți ca domnul Bolojan și USR să fie de acord cu un guvern este ca și cum ai merge tot înainte și te-ai aștepta să atingi orizontul”, este de părere parlamentarul PSD, fost ministru al Muncii.
Tot din direcția PSD, ”pe surse”, a venit informația conform căreia România ar putea avea un nou Executiv în august. Social-democrații susțin că în perioada următoare vor continua negocierile politice, iar obiectivul este deblocarea actualei crize guvernamentale. Potrivit surselor respective, strategia urmărită este una de ”dezescaladare și flexibilizare”, în vederea identificării unei formule de guvernare acceptate de toate părțile implicate.