Tribunalul Bucureşti (TB) arată în motivarea deciziei de condamnare la zece ani de închisoare a patronului FC Timişoara, Marian Iancu, document obţinut de agenţia Mediafax, că acesta este vinovat de faptele reţinute de procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT) şi că o serie de vicii grave de formă, precum şi atitudinea lui Iancu faţă de complicii săi au dus la „dejucarea” planurilor ilegale ale acestuia.

„Inculpatul Marian Alexandru Iancu este cel care, fără a deţine calitatea de asociat sau administrator al societăţii VGB Impex, dar conducând în fapt această societate comercială, beneficiind în acest sens de colaborarea inculpaţilor Octavian Iancu, Constantin Mărgărit şi apoi Mazhar Kadri Basaran, care au deţinut pe rând calitatea de asociat şi/sau administrator al acestei societăţi comerciale , a pus la punct şi, apoi, în aplicare, ampla strategie de acţiune având ca scop crearea unei anumite aparenţe, contrare realităţii, sub aspectul provenienţei unei cantităţi impresionante de uleiuri minerale intrate în gestiunea VGB Impex, cu consecinţa deducerii din veniturile obţinute de VGB Impex, a cheltuielilor pretins efectuate cu achiziţionarea acestei cantităţi de uleirui minerale, ajungându-se la diminuarea sumelor datorate bugetului statului cu titlu de taxă pe valoare adăugată şi impozit pe profit”, notează judecătoarea Anca Saru, cea care a decis condamnarea lui Iancu.

Alte Articole

Cutremur în lumea interlopă! A murit Costel Corduneanu din ...

Emilia Ghinescu, acuzată de complicitate într-un dosar de fraudă! ...

Dumitru Buzatu iese din pușcărie. Decizie de ultima oră în ...

Rolul primordial deţinut de omul de afaceri Marian Alexandru Iancu, care rezultă din numeroase mijloace de probă analizate de instanţă, este cel mai bine rezumat de însuşi inculpatul, care în declaraţia din 27 iunie 2005 a precizat: „Nimeni nu putea să stabilească o activitate comercială a vreunei companii din grupul VGB, cu atât mai mult a lui Impex fără avizul meu”, consemnează judecătoarea de la Tribunalul Bucureşti.

„Faptul intrării în gestiune a acelor cantităţi de uleiuri minerale rezultă din vânzarea acesteia către terţi, confirmată de documentele contabile şi justificative pe care experţii desemnaţi în cauză de instanţă, dar şi experţii parte le-au avut în vedere când au concluzionat în acest sens”, se mai arată în motivarea deciziei judecătoarea.

Ceea ce nu este conform cu realitatea, notează magistrata, „este provenienţa uleiurilor minerale vândute, acestea nefiind achiziţionate de la cele şapte societăţi a căror activitate a fost analizată în acest dosar”.

„Inculpatul Marian Alexandru Iancu a desfăşurat o activitate amplă şi complexă care a implicat identificarea unor unor persoane pe a căror fidelitate şi obedienţă să se poată baza, care să fie dispuse sau determinabile chiar să părăsească teritoriul ţării pentru a zădărnici aforturile autorităţilor de probare a modului ilicit de acţiune, corelarea dintre documentele justificative emise de cele şapte societăţi comerciale, sub aspectul momentului şi cantităţii de marfă pretins livrată cu intrările de gestiune de uleiuri minerale cu o provenienţă reală diferită, folosirea sistemului bancar pentru crearea aparenţei efectuării de plăţi către aceste şapte societăţi comerciale care ar fi reprezentat contravaloarea mărfii livrate, apelarea la compensaţii în acelaşi scop simultan cu luarea unor măsuri pentru ascunderea implicării sale„, se arată în motivarea deciziei de condamnare.

De exemplu, se mai arată în documentul citat, s-a dorit ca alte persoane să figureze ca administratori şi asociaţi în VGB Impex, relaţionarea, de cele mai multe ori, prin intermediari, cu persoanele din eşalonul trei al grupului celor implicaţi în ampla activitate orchestrată de Marian Iancu, fiind vorba de administratorii celor şapte societăţi comerciale.

„Planul inculpatului a fost însă dejucat de neîntocmirea sau viciile grave de formă, precum lipsa semnăturilor de pe notele de intrare-recepţie ale documentelor care ar fi trebuit să ateste intrarea în gestiune a uleiurilor minerale pretins achiziţionate de la cele şapte societăţi comerciale, lipsa inacceptabilă a documentelor de transport în cazurile frecvente când tranpsortul acestor mărfuri se pretinde că s-ar fi făcut prin intermediul CFR, declaraţiile neconforme cu realitatea ale unor angajaţi importanţi ai VGB Impex, printre care martorul Stelian Motroc, «răzvrătirea» unora dintre membrii grupului, care, dacă iniţial au fost de acord să colaboreze cu inculpatul Marian Alexandru Iancu, previzibil în schimbul unor avantaje, ulterior au fost revoltaţi de modul mult prea autoritar în care inculpatul, tocmai pentru a se asigura că nu se poate proba caracterul infracţional al activităţii desfăşurate de grup, a impus piedici în derularea firească a raporturilor cu membrii familiilor acestora. Este vorba despre inculpatul George Silviu Neacşu şi martorul Paraschiv Neacşu, cel dintâi fiind obligat să părăsească ţara a doua zi după ce martorul Paraschiv Neacşu, tatăl său, s-a confruntat cu o problemă foarte gravă de sănătate, contactele cu familia fiind foarte mult îngreunate„, notează în motivare judecătoarea.

Patronul clubului de fotbal Poli Timişoara, Marian Iancu, a fost condamnat, în 28 noiembrie 2011, la zece ani de detenţie în dosarul Rafo, de către Tribunalul Bucureşti, care a decis şi condamnarea fratelui acestuia, Octavian Iancu, la nouă ani de închisoare, şi a lui Constantin Mărgărit tot la nouă ani.

Decizia Tribunalului a fost constestată la Curtea de Apel Bucureşti.

Trimişi în judecată în 2006, Alexandru Marian Iancu, Constantin Mărgărit, Octavian Iancu, Gheorghiţă Iancu, Marius Turică, Silviu Neacşu, Akaroglu Cuneyt, Elenkalan Hayrettin şi Basaran Kadri Mazhar au fost judecaţi pentru evaziune fiscală, asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni şi spălare de bani.

Acuzaţiile în acest dosar au fost formulate în baza concluziilor din procesul-verbal întocmit de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Ministerul Finanţelor Publice. Potrivit acestui act, Kadri Mazhar Basaran, Mărgărit Constantin şi Octavian Iancu (administratori la firmei VGB Impex SRL, în 2000-2004), împreună cu Alexandru Marian Iancu (coordonator la nivelul acestei societăţi) au prejudiciat bugetul de stat prin neplata impozitului pe profit de 806,2 miliarde lei şi prin TVA nelegal dedus de 550, 3 miliarde, rezultînd un prejudiciu total de 1.356,5 miliarde de lei.

Procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT) au stabilit că Mărgărit Constantin, Octavian Iancu, Basaran Kadri Maznar, Akaroglu Cuneyit, Elenkalan Hazrettin, Alexandru Marian Iancu, Silviu Neacşu, Gheorghiţă Iancu şi Marius Turică au derulat activităţi comerciale ilicite în care ar fi fost implicate grupul de firme VGB – rafinăria Rafo – societatea Tender SA – Carom SA.

Anchetatorii au stabilit că membrii grupării constituite pentru săvârşirea de infracţiuni, al cărui scop era spălarea banilor proveniţi din comiterea anumitor infracţiuni economice. Grupul alcătuit din cele nouă persoane au uzat în activitatea lui de SC VGB Impex SRL, SC Dinamic Auto SRL, SC Klass Petrol SRL, SC Best Auto SRL, SC BE-COM-BE SRL, SC Star Com Oil SRL şi SC Test Petrol SRL.

Constantin Mărgărit, Octavian Iancu şi Alexandru Marian Iancu au fost arestaţi în seara de 14 februarie 2005, ei fiind eliberaţi în acelaşi an, la 24 iunie, de către Curtea de Apel Bucureşti, care a apreciat că cei trei pot fi cercetaţi de procurori în stare de libertate.