CCR: Renunţarea la urmărirea penală pentru că nu ar exista interes public, neconstituţională

Curtea Constitutionala a admis miercuri o exceptie de neconstitutionalitate privind articolul 318 din Codul de procedura penala, ceea ce inseamna ca procurorii nu mai pot renunta la urmarirea penala sau clasa un dosar privind infractiuni la care legea prevedea ca pedepse amenda sau inchisoare pana la 7 ani.

Articolul 318 din Codul de procedura penala, declarat neconstitutional, prevedea, printre altele, ca procurorii ar putea renunta la urmarirea penala in cazul unor infractiuni pentru care legea prevede amenda sau inchisoare de maximum 7 ani daca nu exista un interes public pentru urmarirea penala. De asemenea, articolul 318 prevedea si alte cazuri in care procurorii puteau renunta la urmarirea penala, potrivit hotnews.ro.

Potrivit unor surse juridice, un efect al acestei decizii a Curtii Constitutionale ar putea fi cresterea numarului de dosare instrumentate de procurori.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Articolul 318 din Codul de procedura penala:

Alte articole

Curtea Constituțională a decis: se elimină o discriminare majoră din Legea salarizării!

CCR a amânat decizia privind legalitatea OUG pe SAFE pentru data de 15 iulie

Renunţarea la urmărirea penală
(1) În cazul infracţiunilor pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii de cel mult 7 ani, procurorul poate renunţa la urmărirea penală când, în raport cu conţinutul faptei, cu modul şi mijloacele de săvârşire, cu scopul urmărit şi cu împrejurările concrete de săvârşire, cu urmările produse sau care s-ar fi putut produce prin săvârşirea infracţiunii, constată că nu există un interes public în urmărirea acesteia.
(2) Când autorul faptei este cunoscut, la aprecierea interesului public sunt avute în vedere şi persoana suspectului sau a inculpatului, conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii şi eforturile depuse pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii.
(3) Procurorul poate dispune, după consultarea suspectului sau a inculpatului, ca acesta să îndeplinească una sau mai multe dintre următoarele obligaţii:
a) să înlăture consecinţele faptei penale sau să repare paguba produsă ori să convină cu partea civilă o modalitate de reparare a acesteia;
b) să ceară public scuze persoanei vătămate;
c) să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă cuprinsă între 30 şi 60 de zile, în afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, persoana nu poate presta această muncă;
d) să frecventeze un program de consiliere.
(4) În cazul în care procurorul dispune ca suspectul sau inculpatul să îndeplinească obligaţiile prevăzute la alin. (3), stabileşte prin ordonanţă termenul până la care acestea urmează a fi îndeplinite, care nu poate fi mai mare de 6 luni sau de 9 luni pentru obligaţii asumate prin acord de mediere încheiat cu partea civilă şi care curge de la comunicarea ordonanţei.
(5) Ordonanţa de renunţare la urmărire cuprinde, după caz, menţiunile prevăzute la art. 286 alin. (2), precum şi dispoziţii privind măsurile dispuse conform alin. (3) din prezentul articol şi art. 315 alin. (2)-^(4), termenul până la care trebuie îndeplinite obligaţiile prevăzute la alin. (3) din prezentul articol şi sancţiunea nedepunerii dovezilor la procuror, precum şi cheltuielile judiciare.
(6) În cazul neîndeplinirii cu rea-credinţă a obligaţiilor în termenul prevăzut la alin. (4), procurorul revocă ordonanţa. Sarcina de a face dovada îndeplinirii obligaţiilor sau prezentarea motivelor de neîndeplinire a acestora revine suspectului ori inculpatului. O nouă renunţare la urmărirea penală în aceeaşi cauză nu mai este posibilă.
(7) Ordonanţa prin care s-a dispus renunţarea la urmărirea penală se comunică în copie persoanei care a făcut sesizarea, suspectului, inculpatului sau, după caz, altor persoane interesate.