Fostul coleg al fiului dictatorului povestește că Nicu Ceauşescu era un student care învăţa bine, afirmă fostul lui coleg de facultate. ”Era îmbrăcat în haine de firmă, cu bani în buzunar, dar chibzuit în cheltuirea lor şi nu plătea niciodată nota de plată a colegilor.

DEZVĂLUIRI NEŞTIUTE despre ULTIMA ÎNTÂLNIRE a soţilor Ceauşescu cu cei trei copii ai lor VIDEO

Alte Articole

Jador a vorbit despre relația secretă cu Andreea Bălan: „Pentru ...

Ce se întâmplă în organismul tău dacă mănânci pâine ...

Traian Băsescu, despre momentul în care România a pierdut ...

„Avea oameni care se ocupau de existenţa lui. Lângă el era în permanenţă George Mihalache, care-l ajuta în orice problemă s-ar fi ivit, iar după ore era pregătit în cadrul universităţii de asistenţii Ţugulea şi Marian. Avea şi gărzi personale de la Securitate, care-l păzeau la orice ieşire în afara universităţii. Îi cunoşteam şi noi. Însă pot spune, după cinci ani de facultate, dar şi în ocaziile în care l-am mai întâlnit, până în 1989, că Nicu Ceauşescu era foarte politicos, atât la ore, cu profesorii, cât şi cu noi, colegii de facultate. La şcoală venea cu maşina, avea un Renault 16 TS, ediţie limitată, primit cadou după semnarea contractului Dacia cu Renault şi mai avea şi un Audi 100. Atât el, dar şi Maurer şi cei care aveau maşini, ne luau şi pe noi. Nicu avea permamant bani la el, foi de 100 de lei nou-nouţe, dar nu se mânca sau bea pe banii lui. Nu ne plătea ţigările sau băutura. Avea un joc, dar nimeni nu a reuşit să prindă suta de lei, în cădere. Pot spune că Nicu a fost un bun coleg, dar prietenii lui erau în altă parte, se vedea clar că aparţine de o altă lume“, afirmă Tudor Lucian.

Ultima oară l-a întâlnit cu șapte-opt luni înainte de Revoluție. L-a vizitat în Sibiu, unde era din 1987 prim-secretar. ”L-am vizitat la judeţeana PCR din Sibiu. M-a primit cu bucurie, rămăsese acelaşi bun coleg ca întodeauna. M-a întrebat dacă mi-e bine la Bacău, dacă doresc ceva. Nu i-am cerut niciodată nimic. L-am mai întâlnit cu 6-7 luni înainte de Revoluţie, nu era prea optimist în privinţa viitorului, era însă bucuros că este departe de Bucureşti, că trăieşte cum îi pofteşte inima. În Sibiu era iubit de oameni, nu avea duşmani. Mi-a părut rău pentru ce a păţit după Revoluţie şi mi-a plăcut cum l-a apărat, cu decenţă, Paula Iacob“, a mai spus fostul coleg al lui Ceauşescu.