Un rrom, STUDENT la Oxford. Planurile de viaţă ale lui Nicu Copot

Nicu Copot este un licean aflat în ultimul an de studii la Colegiul National „Stefan cel Mare” Tîrgu Neamt. Tînărul se simte plin de avînt si dornic să spargă tiparele neamului său. A făcut-o deja, el fiind admis la prestigioasa Universitate Oxford. Asta îl face să spere că în viitor va deveni un om care va avea la îndemînă pîrghii pe care să le folosească în avantajul celor din mijlocul cărora se trage.

Nicu Copot a urmat cursurile primare si gimnaziale la Liceul Economic „Vasile Conta” Tîrgu Neamt. Cînd a terminat clasa a VIII-a, a venit însotit de către bunicul său la Piatra Neamt, la Inspectoratul Scolar, cerînd să i se aprobe transferul la Colegiul „Stefan”. Problema s-a rezolvat si, consideră adolescentul, după ce a intrat într-o unitate de elită, a avut deja alt avînt.

„Sansa mea în viată a început cu transferul la «Stefan». Nu mi-a fost deloc usor, au fost de-a lungul anilor situatii mai dificile, cînd profesorii nu aveau încredere în mine, mă marginalizau pentru că apartin etniei, dar eu n-am încetat să lupt pentru idealul meu. Mi-am depus dosarul pentru continuarea studiilor la Universitatea Oxford si am fost admis. Asa am simtit că soarele îmi luminează drumul! Am căutat să învăt mereu si sînt olimpic la psihologie si filosofie. N-a fost usor să obtin astfel de rezultate pe tară, dar îmi place să învăt. Pasiunile vietii sînt Dumnezeu, limba engleză si cititul. Vorbesc multe limbi străine si caut mereu să învăt ceva nou. La Oxford voi fi singurul rom din universitate. Vreau să fac Drept international penal sau o combinatie între Facultatea de drept si Stiintele comunicării. Tatăl meu nu a fost foarte amator să merg în Anglia. El e adeptul ideii «usor si practic».

Dar eu i-am zis – «Tată, eu vreau să schimb ceva pe lumea asta! Respect tot ce tine de etnia romă, respect religia, traditiile noastre, dar nu pot ignora întelepciunea pe care ne-o dă Dumnezeu!». Si în clasa a XI-a, cînd am fost admis la Oxford, mi-am văzut visul de copil cum începe să se contureze. Nu-mi venea să cred că am intrat, cum parcă nu-mi vine să cred nici acum… La această universitate nu există studenti romi nativi. Îmi amintesc cu emotie dialogul de la admitere, purtat cu profesorul care m-a interogat. M-a întrebat: «De ce mănîncă oamenii pîine?». Si i-am răspuns: «Pentru că le este foame!» Răspunsul meu n-a mai lăsat loc de alte discutii. Erau candidati care au început să vorbească despre ceea ce contine o pîine, despre ce ia organismul din ea în timpul digestiei… Eu sper că voi termina cu bine. Urmăresc să ajung în politică pentru că eu cred că prin politică pot implementa gîndurile mele. Mă frămîntă mereu o întrebare – cum as putea face ca să nu dezamăgesc? Sper să nu fiu teoretic, sper ca după ce voi termina studiile să fac ceva pentru etnia mea. Vreau să înfiintez un centru în care să educ romii! Acesta este un vis pentru mine si sper să ajung să îl văd cu ochii mei! Vreau să îi scap de corvoada care înseamnă stigmatizare! Oamenii acestia nu sînt răi! Sînt necunoscuti, sînt neîntelesi! Eu vin din mijlocul lor si stiu foarte bine care le sînt mentalitătile”, a povestit Nicu Copot.

O carte despre sine

Discutiile cu tînărul licean pot fi prelungite ore în sir. Vorbeste cu foarte mult drag despre Mircea Eliade, pe care îl consideră mentorul său, dar nu îi scapă din vedere nici pe scriitorii străini. De la fiecare a căutat să ia ceva, să găsească un model. A studiat religiile popoarelor, s-a interesat de rădăcinile natiilor, urmăreste reactiile politicienilor si nu se sfieste să îi critice dacă e cazul.

Planurile sale legate de salvarea etniei sau măcar încercarea de emancipare a romilor nu sînt singurele pe care le are în minte. Nicu Copot vrea ca atunci cînd va acumula destulă experientă de viată si cînd timpul îi va permite, să scrie o carte. O carte autobiografică, în care cei care vor dori să găsească unele directii după care să îsi ducă viata. Pînă atunci însă zice că mai are mult treabă. Si-a propus să mai citească vreo două mii de cărti pînă să plece pe tărîm britanic, spre finele lui august 2013. De BAC nu-si face prea mari griji, căci e convins că nu e cazul, dacă tot si-a tocit coatele ani de zile, de cînd e pe băncile scolii. Acasă, la Tîrgu Neamt, va rămîne sora lui cu părintii, copila fiind acum la gimnaziu. „Soră-mea vorbeste foarte bine franceza si as vrea să facă liceul la Paris, dar la cum o cunosc eu, nu cred că se va înhăma la asta. Dar e prematur să mă propunt. Poate, văzînd că eu învăt în Anglia, va alege si ea să părăsească orasul. Măcar în Bucuresti să se ducă”, a mai spus viitorul unic student rom de Oxford.