În revista „Opinia studenţească”, Ungureanu apare altfel decat îl ştim acum. Marcat de revoluţie, tânărul Ungureanu a scris  decembrie 1989 un articol dur şi profund.

„Am în faţa maşinii de scris batista pe care am înmuiat-o în sângele celor care au căzut la câţiva metri în faţa mea. Şi nu ştiu dacă aţi mai văzut până acum flăcările de la gura armelor automate dincolo de cîmpurile de instrucţie ale armatei sau de timpurile vnătorii. Nu ştiu dacă detunăturile v-au mai fost cunoscute în afara sunetelor casnice, habituale. Şi tot aşa, nu ştiu dacă aţi simţit vreodată mirosul dulceag al sângelui împrăştiat pe trotuare”, scria actualul prim-ministru.

Alte Articole

Jador a vorbit despre relația secretă cu Andreea Bălan: „Pentru ...

PSD detonează bomba în cazul lui Nicușor Dan. Ce legături ...

Mai greu în bucătărie, decât la Primărie! Cât de chinuitoare ...

Ungureanu îşi amintea de acele momente ca de o vânătoare de iepuri. „E cumplită revelaţia faptului în sine; fiindcă ţi-e tare greu să crezi că te-ai aruncat instinctiv la pămînt, în şuierul gloanţelor, iar, cînd te-ai ridicat de jos, ţi se lipiseră blugii de pielea picioarelor, fiindcă erau plini de sînge. Cît de incredibilă a fost lovitura bastoanelor şi a paturilor de puşcă asupra trupului! Cîtă simţire ai mai fi putut avea cînd tălpile adidaşilor se încleiaseră în bucăţile de creier risipite pe jos! Aşa-i că am dreptul să plîng?”, se întreba tânărul Mihai-Răzvan Ungureanu.