Vaccinare anti-COVID, un eşec în România. Cu cât a scăzut speranţa de viaţă în pandemie

Românii raportează rate relativ ridicate de fumat, de alimentaţie nesănătoasă, de consum de alcool şi de activitate fizică redusă. Ratele supraponderalităţii, obezităţii şi fumatului în rândul adolescenţilor sunt, de asemenea, ridicate şi au crescut continuu în ultimele două decenii.

Cheltuielile pe cap de locuitor pentru prevenţie ale României sunt pe penultimul loc în UE. Acest lucru a însemnat că, înainte de pandemie, sănătatea publică era subfinanţată şi neperformantă. De exemplu, în rândul persoanelor în vârstă, rata de vaccinare împotriva gripei sezoniere scăzuse considerabil, de la puţin peste jumătate din grupul ţintă de vârstă înaintată în 2007 la aproximativ o cincime în 2018, consemnează raportul.

Cheltuielile de sănătate pentru asistenţa medicală primară sunt, de asemenea, cele mai scăzute în termeni absoluţi dintre ţările UE.

Punctele slabe din domeniul asistenţei medicale primare şi al prevenţiei pot explica ratele ridicate ale mortalităţii din România, atât din cauze care pot fi prevenite, cât şi din cauze care pot fi tratate, acestea din urmă plasând incidenţa deceselor pe locul patru în UE în 2017.

Alte articole

Efectele de lungă durată ale COVID-19. Ce au descoperit oamenii de știință

Creștere alarmantă a numărului de cazuri de COVID-19 în iulie. Au fost raportate 11 decese

În profilul de sănătate al ţării inclus în raport se menţionează că România şi-a crescut semnificativ cheltuielile pentru sănătate, dar rămâne a doua ţară din UE cu cele mai mici cheltuieli în acest domeniu, atât pe cap de locuitor, cât şi ca pondere în PIB. România are niveluri ridicate de finanţare publică pentru asistenţa medicală în regim de internare şi ambulatoriu, dar costurile din buzunar sunt, de asemenea, ridicate, în special pentru medicamentele în ambulatoriu.

Cu toate acestea, toate tratamentele şi serviciile pentru tratarea COVID-19 sunt furnizate gratuit, inclusiv medicamentele.

România pregăteşte un număr mare de medici, dar emigrarea personalului medical a contribuit la deficitul de personal medical din ţară, iar numărul de medici şi asistente medicale pe cap de locuitor este cu mult sub media UE. Acest lucru are un impact negativ asupra accesului la asistenţă medicală şi creşte timpii de aşteptare. Situaţia forţei de muncă din domeniul medical este, de asemenea, un aspect esenţial în pregătirea pentru pandemii.

Referitor la pandemia de COVID-19, raportul menţionează că România a reuşit să îşi mărească semnificativ capacitatea de testare în timpul primului val al pandemiei COVID-19, dar ratele de testare rămân scăzute în comparaţie cu media UE.

Ratele ridicate de pozitivitate din al doilea şi al treilea val indică faptul că capacitatea de testare nu a ţinut pasul cu rata de transmitere în comunitate. În plus, presiunile exercitate asupra spitalelor de către pandemie au subminat accesul la îngrijiri care nu ţin de COVID-19.

Deficitul înregistrat în timpul pandemiei a stimulat crearea mai multor sisteme electronice de informaţii pentru a gestiona mai bine resursele limitate din domeniul sănătăţii. De exemplu, a fost creat un sistem de testare a diagnosticului pentru a îmbunătăţi comunicarea între laboratoare, organismele sanitare judeţene, medicii generalişti şi pacienţi. Un centru electronic centralizat de coordonare operaţională raportează acum zilnic gradul de ocupare a paturilor, ceea ce facilitează gestionarea resurselor. De asemenea, a fost dezvoltat un sistem de îngrijire la distanţă pentru a înlocui unele vizite faţă în faţă, care în viitor ar putea contribui la îmbunătăţirea calităţii îngrijirii pentru comunităţile insuficient deservite.

Potrivit raportului, campania de vaccinare COVID-19 a început relativ bine în România, deşi a fost întârziată de probleme de aprovizionare. Ea a fost sprijinită încă de la început printr-o strategie de comunicare cuprinzătoare şi coerentă, pusă în aplicare de guvern, dar ezitarea în privinţa vaccinării a limitat în continuare în mod grav acoperirea, iar programul de vaccinare pare să fi pierdut din avânt.

Profilurile de sănătate ale ţărilor din UE oferă o imagine de ansamblu concisă şi relevantă pentru politicile de sănătate şi sistemele de sănătate din UE/Spaţiul Economic European. Aceste profiluri sunt realizate în comun de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) şi Observatorul european pentru sisteme şi politici de sănătate, în cooperare cu Comisia Europeană.

Datele şi informaţiile din profilurile de sănătate ale ţărilor se bazează în principal pe statistici oficiale naţionale furnizate către Eurostat şi OCDE. Unele date suplimentare provin, de asemenea, de la Institute for Health Metrics and Evaluation (IHME), de la Centrul European de Prevenire şi Control al Bolilor (ECDC), de la anchetele Health Behaviour in School-Aged Children (HBSC) şi de la Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), precum şi din alte surse naţionale.

Profilul de sănătate al României, realizat pe baza datelor adunate până în septembrie 2021, poate fi consultat la ec.europa.eu/health.