Salariul minm european nu va fi unitar

Nu toate ţările UE vor avea acelaşi venit minim adecvat. Fiecare stat va stabili nivelul acestuia în funcţie de condiţiile sociale şi economice, puterea de cumpărare, nivelul productivităţii şi evoluţiile indicatorilor macroeconomici la nivel naţional, însă având drept ghid tocmai prevederile directivei europene şi principiile pe care aceasta le cuprinde.

Astfel, ţările care deja au un salariu minim pe economie stabilit se angajează să modifice nivelul acestuia după o formulă care să asigure un trai decent, să fie în concordanţă cu rata inflaţiei şi să poată acoperi coşul de cumpărături minim pentru diverse bunuri şi servicii necesare.

Nu în ultimul rând, directiva precizează că statele care au deja implementate politici de protecţie socială privind venitul minim garantat prin acorduri colective, nu vor fi obligate să introducă acest nou set de reguli privind venitul minim adecvat european, cu condiţia să aibă deja prevăzute, prin legislaţia naţională, condiţii şi standarde mai avantajoase decât ceea ce ar rezulta din implementarea acestui concept.

Negocierile colective, preferabile

Pe de altă parte, se doreşte încurajarea negocierilor colective asupra nivelului salariilor, dar şi monitorizarea condiţiilor de muncă printr-un sistem de controale şi inspecţii pe teren pentru a evita fie subcontractarea abuzivă, activitatea independentă fictivă ori nedeclararea orelor suplimentare. Astfel, se recomandă statelor membre să-şi actualizeze salariile minime cel puţin o dată la doi ani, iar în ţările care folosesc un mecanism de indexare automată, cel puţin o dată la patru ani.

În vederea calculării corecte a acestui venit, oficialii europeni recomandă statelor membre să ia ca punct de pornire valoarea coşului de consum (aşa cum este prevăzut de rapoartele statistice naţionale) ori să seteze acest venit la 60% din salariul median sau la 50% din salariul mediu brut pe economie. Spre exemplu, un coş de consum pentru un trai decent poate fi compus din costuri pentru: alimentaţie, îmbrăcăminte şi încălţăminte, asigurarea unei locuinţe, dotarea şi întreţinerea acesteia, produse de uz casnic şi igienă personală, servicii, educaţie şi cultură, îngrijirea sănătăţii, recreere şi vacanţă, fond de economii.

Salariu minim de 3800 de lei. Avertismentul economiştilor: „Iobăgia economică pe stil nou riscă să dinamiteze economia”

România face parte din grupul ţărilor cu venituri minime statutare, adică în grupul majoritar al statelor cu venituri reglementate prin legi sau statute. Spre deosebire, veniturile minime negociate colectiv se găsesc în Uniunea Europeană în doar 6 ţări, şi anume: Austria, Cipru, Danemarca, Finlanda, Italia şi Suedia (unde sunt stabilite prin negocieri între sindicate şi angajatori).

Din păcate, România nu se situează pe o poziţie avantajoasă când vorbim despre salariul minim garantat la nivel naţional, dar nici când vine vorba despre indicele nivelului preţurilor pentru consumul final al gospodăriilor – actualmente, 55% fiind punctul la care se află ţara noastră.

România, în jumătatea de jos a veniturilor din UE

Cu privire la veniturile medii, ţările din Europa de Est se regăsesc tot în jumătatea de jos a clasamentului. Unele au înregistrat creşteri semnificative în această direcţie (de exemplu, Letonia, Slovacia, Bulgaria şi Lituania), pe când România şi Estonia prezintă evoluţii mai lente, potrivit unui Raport Eurofound aferent anului 2021.

Potrivit autorilor analizei, este important însă să se ţină cont de marile diferenţe între economiile ţărilor membre, pe indicatori esenţiali, cum sunt produsul intern brut (PIB) şi nivelul preţurilor de consum. Spre exemplu, în 2021, Irlanda a înregistrat cel mai ridicat nivel al preţurilor dintre statele membre, cu 44% peste media UE (care a fost stabilită la 100%), în timp ce în România nivelul preţurilor a fost cu 45% sub media UE.

Separat, conform celor mai recente date statistice disponibile pentru anul 2022 în ţara noastră, autorii menţionează următoarele serii de date relevante:

– câştigul salarial mediu brut este 6.430 lei;
– câştigul salarial mediu net este 3.974 lei;

– valoarea coşului minim de consum pentru un trai decent pentru o persoană adultă singură este 2.708 lei pe lună (astfel cum este prevăzut în Raportul Avocatului Poporului);
– salariul lunar minim brut la nivel naţional (de la 1 ianuarie 2023): 3.000 lei (căruia îi revine, în funcţie de deduceri, un net de aproximativ 1.900 lei).
Se remarcă faptul că în România salariul minim garantat este cu mult mai mic decât ar fi venitul minim necesar unui trai decent (aşa cum prevede Directiva), iar discrepanţele pot fi subliniate astfel:
-determinat în funcţie de coşul de consum zilnic pentru un trai decent, atunci venitul (net) minim garantat în România ar trebui să fie mai mare cu cel puţin 800 lei net;
– dacă venitul minim garantat în România s-ar calcula având ca reper echivalentul a 50% din câştigul mediu brut pe economie, una dintre alternativele de calcul propuse de Directivă, decalajul ar creşte cu încă aproximativ 500 lei net şi deci venitul minim garantat în România ar trebui să crească cu aproximativ 1.300 lei.

Salariul minim european, corelat cu venitul mediu din fiecare ţară

Autorii analizei consideră că venitul minim încasat în prezent, de 1.900 lei, de un român este cu 50% mai mic, 1.000 lei, în medie, în valori absolute, decât pragul care se presupune că îi asigură traiul decent. Calculele sunt exemple pentru o persoană adultă singură. Dacă, pe de altă parte, dacă se are în vedere o familie mai numeroasă, care eventual include şi copii şi/sau alte persoane în întreţinere, atunci discrepanţele devin cu atât mai mari şi putem constata că nivelul de trai din România, pentru o bună parte a populaţiei, este departe de a fi „decent”.

Conform autorilor, statul va trebui să găsească, odată cu transpunerea Directivei, formula de calcul cea mai potrivită şi adaptată realităţii cotidiene din România.

Salariul mediu orar în anul 2022 este estimat la 22,9 euro în Uniunea Europeană şi la 25,5 euro în zona euro, ceea ce înseamnă că, faţă de 2021, a crescut cu 4,4% în UE şi cu 4% în zona euro, arată datele publicate joi de Eurostat.

Atât în zona euro cât şi în UE, salariul mediu orar şi salariile exprimate în monedele naţionale au crescut. Totuşi, cele mai mari creşteri au fost înregistrate în Ungaria (16,4%), Bulgaria (15,5%), Lituania (13,4%) şi România (12,3%).

La polul opus, cele mai mici creşteri salariale au fost înregistrate în Danemarca (2,2%), Italia, Malta şi Finlanda (toate cu 2,3%).

În 2022 comparativ cu 2021, în Uniunea Europeană, salariul mediu orar a crescut cu 3,2% în sectorul non-business, cu 4,9% în sectorul de business, cu 4,6% în industrie, cu 5,2% în construcţii şi cu 5% în servicii.

În Uniunea Europeană, activităţile economice care au înregistrat cele mai mari creşteri ale salariilor medii orare în 2022 au fost înregistrate în industria extractivă (9,6%), urmate de activităţile profesionale, ştiinţifice şi tehnice (6,4%), furnizarea de electricitate, gaze, căldură şi aer condiţionat precum şi activităţi financiare şi de asigurări (ambele cu o creştere de 5,6%).

Salariile în România au crescut de aproape trei ori mai mult în 2022 decât media UE

Salariul mediu orar în anul 2022 este estimat la 22,9 euro în Uniunea Europeană şi la 25,5 euro în zona euro, ceea ce înseamnă că, faţă de 2021, a crescut cu 4,4% în UE şi cu 4% în zona euro, arată datele publicate joi de Eurostat. Atât în zona euro cât şi în UE, salariul mediu orar şi salariile exprimate în monedele naţionale au crescut. Totuşi, cele mai mari creşteri au fost înregistrate în Ungaria (16,4%), Bulgaria (15,5%), Lituania (13,4%) şi România (12,3%).

La polul opus, cele mai mici creşteri salariale au fost înregistrate în Danemarca (2,2%), Italia, Malta şi Finlanda (toate cu 2,3%).

În 2022 comparativ cu 2021, în Uniunea Europeană, salariul mediu orar a crescut cu 3,2% în sectorul non-business, cu 4,9% în sectorul de business, cu 4,6% în industrie, cu 5,2% în construcţii şi cu 5% în servicii. În Uniunea Europeană, activităţile economice care au înregistrat cele mai mari creşteri ale salariilor medii orare în 2022 au fost înregistrate în industria extractivă (9,6%), urmate de activităţile profesionale, ştiinţifice şi tehnice (6,4%), furnizarea de electricitate, gaze, căldură şi aer condiţionat precum şi activităţi financiare şi de asigurări (ambele cu o creştere de 5,6%).