Daniel, originar din Buzău, are o poveste de viață impresionantă. Pe vremuri avea o viață obișnuită, cu o mulțime de planuri de viitor, însă totul s-a schimbat în doar câteva momente.
:format(webp):quality(80)/https://www.romaniatv.net/wp-content/uploads/2023/03/daniel-barbat.jpg)
Viața lui Daniel s-a schimbat într-o clipă din cauza unui accident. De atunci nimic nu mai e la fel. A rămas fără o mână și fără picioare și a fost nevoit să o ia de la capăt. Din păcate, s-a lovit de multe ori de indiferența oamenilor din jur și de răutatea lor. A fost dat înapoi de cei care nu au mai crezut în el ca înainte.
Chiar dacă acum are înălțimea unui copil, bărbatul le-a dezvăluit reprezentanților Asociației ”Povestea mea” că a trecut prin toate stările posibile în momentul în care a fost victima accidentului. Daniel a mărturisit că nu s-a mai putut angaja, a început să doarmă pe unde apuca și chiar și familia lui îl privea cu alți ochi după accident și l-a dat afară din casă.
”Atunci când singura ta dorinţã este o canã cu ciorbã, restul nici nu mai conteazã. Are puţin peste un metru şi o poveste de viaţã care ar zgudui din temelii pe oricine! În urmã cu 30 ani a cãzut din tren, viaţa s-a întors la 180 grade şi nimic nu a mai contat. Nici planurile fãcute nu pãreau sã mai prindã contur. Dintr-un om cu un viitor în faţã, dl. Daniel s-a transformat într-un adult de înalţimea unui copil. Respins de trecãtori, a fost nevoit sã îndure cele mai mari umilinţe pentru a supravieţui. «Am stat în gãri, sub poduri, pânã şi propria familie ne-a dat afarã din casã! Nu sunt perfect dar am suflet ca şi dvs!» De fel din jud. Buzãu, a cãutat alinare în fiecare oraş din ţarã, oameni binevoitori care aveau sã-l trateze ca pe un om obişnuit. «Aş fi muncit şi eu dar cine angajeazã un om ca mine?». Lacrimile ghidau suferinţa cãtre o poveste neştiutã. Lângã dânsul, ducându-şi suferinţa, se afla şi soţia acestuia!”, au povestit reprezentanții Asociației ”Povestea mea” pe pagina de socializare.
Soția lui Daniel a mărturisit că a fost sfătuită de copii să-l ducă pe bărbat la azil. Ea a dezvăluit că nu a putut să facă așa ceva, a stat lângă el în fiecare moment greu, fără să dea înapoi.
”Nu i-am vãzut niciodatã defectul, a fost omul meu întreg şi perfect”, a mărturisit ea.
“«Copiii mi-au zis sã-l duc într-un azil şi apoi sã mã întorc acasã. Credeţi cã am putut? I-am rãmas alãturi, dacã a fost rãu, a fost al meu. Dacã a fost bun, m-am bucurat de el! Nu i-am vãzut niciodatã defectul, a fost omul meu întreg şi perfect, chiar dacã a trebuit sã-l car în spate ca pe un copil!» Apoi, au început sã plângã ca şi când cineva ar fi dat un semnal. Retrãiau momentele de suferinţã şi toate acele clipe neplãcute. «Nu am mai mâncat ceva gãtit de cel puţin 8 ani! Avea gust, ce pot spune. Câţiva trecãtori ne-au spus cã vã putem gãsi aici şi am aşteptat!» La final, ne-am strâns în braţe şi le-am promis cã o bunã perioadã de vreme, masa caldã le va fi asiguratã. Atât pentru ei, cât şi pentru toţi cei care şi-au pierdut sufletul sub acoperişul gãrii!”, au mai scris reprezentanții Asociației ”Povestea mea”.
- 1
- 2
- 3
- 4
- 5
- 6
- 7
- 8
- 9
- 10
- 11
- 12
- 13
- 14
- 15
- 16
- 17
- 18
- 19
- 20