VIDEO Imagini fabuloase, „Regele” Dorin Cioabă le sugerează romilor, la tablă, cu cine să voteze printr-un calcul matematic

Naționalismul din perioada interbelică nu a cuprins atitudini și manifestări antițigănești. Nu a existat un rasism antițigănesc, așa cum a fost cel antievreiesc.

Ideea deportării romilor i-a aparținut lui Ion Antonescu. Luarea unor măsuri împotriva romilor s-a discutat pentru prima dată în ședința Consiliului de Miniștri din 7 februarie 1941, când s-a pus problema scoaterii romilor din București.

Criteriile care au stat la baza acestei măsuri au fost cele de ordine publică și socială, nefiind invocate motive de natură rasială. Pentru deportarea romilor în Transnistria nu s-a mai folosit – ca în cazul evreilor – pretextul de comunism sau activități subversive pro-sovietice, ci etichetarea întregii minorități rome ca „nomazi”, „nemobilizabili și periculoși ordinei publice”.

Ion Antonescu a venit cu planul irealizabil de construire a 3-4 sate compacte în Bărăgan, cu câte 5.000–6.000 de familii (respectiv, 20-40000 de locuitori în fiecare „sat”) și, după asanarea bălților Dunării, să-i mute acolo pentru a se ocupa cu pescuitul.

După precedentul deportării evreilor în Transnistria, începute în toamna anului 1941, a decis și deportarea romilor în acest ținut.

În baza deciziei luate de Ion Antonescu la începutul lunii mai 1942, a fost emis Ordinul Președinției Consiliului de Miniștri nr. 26.756/1942 către Ministerul Afacerilor Interne, prin care se solicita un studiu care să cuprindă regiunile de strângere, modul de organizare a convoaielor, itinerarele, conducerea și paza convoaielor, punctele de trecere peste Prut, Nistru și Bug.

George Simion, declaraţii şocante în presa din Franța: „Aș putea fi omorât pentru a nu prelua președinţia României”

Genocidul romilor în Transnistria nu s-a produs prin execuții, ca în cazul evreilor. Ei au fost lăsați să moară din cauza condițiilor de viață inumane la care au fost supuși: înfometare, frig, privarea de asistență medicală și de sanitație minimală.

Lipsa asistenței medicale a dus la situația că, în majoritatea cazurilor, cauza decesului era decisă în cancelariile oficiale conform formulei: vara dizenteria și iarna tifosul exantematic, ambele boli fiind provocatoare de epidemii și datorate condițiilor dezastruase de sanitație, situație pe care propaganda oficială o atribuia „obiceiurilor insalubre de viață ale romilor”.