MATERIAL REALIZAT ÎN CADRUL „BUCUREȘTI – CENTENAR” – PROGRAM CULTURAL DERULAT DE PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BUCUREȘTI PRIN ADMINISTRAȚIA MONUMENTELOR ȘI PATRIMONIULUI TURISTIC.

Indiferenţi la ierarhizarea oficială, trecătorii îi spun “catedrală”. Biserica Sfântul Spiridon Nou s-a ridicat în mijlocul sărăciei bordeielor din mahalaua Flămânda, semeţindu-se mai ceva ca Patriarhia, aflată pe dealul de lângă. Ca să nu supere înaltele feţe bisericeşti ale Mitropoliei, ctitorii au numit-o “Templu”. Aici fusese o mănăstire domnească despre care nu se cunosc prea multe amănunte, dat fiind că mahalaua dimprejur nu avea un renume prea bun. În 1860, Scarlat Ghica, domnitorul Ţării Româneşti, a zidit biserica în cinstea Sfântului Ierarh Spiridon, episcopul Trimitundei, făcătorul de minuni. “Templul” surpride nu doar prin dimensiuni, ci şi prin stilul său amestecat între gotic şi moldovenesc, fapt rar. Interiorul îl motivează încă o dată pe curios să-i spună “catedrală” acestei biserici. Coloanele impunătoare sunt de marmură, iar vitraliile colorate artistic, cu scene biblice şi sfinţi, au fost executate la Viena. Ampla pictură în ulei este executată folosind influenţe ale Renaşterii, de ilustrul pictor român Tătărescu, în 1862. Din păcate, astăzi, semeaţa biserică, este vizibilă mai mult din spate, însă doar aşa a putut scăpa de buldozerele lui Ceauşescu.

v