1. Germenii de grâu şi grâul germinat

Germenul de grâu conţine sub­stan­­ţele cele mai pre­ţioase şi mai vitalizante ale grăuntelui de grâu: produşi fosfataţi uşor asimilabili, săruri minerale abundente, printre care săruri de fier, de magneziu (găsite în doze foar­te ridicate – de 40 mg pentru 100 g de ger­meni), pro­­teine complete con­ţinând toţi acizii aminaţi indis­pen­sabili vieţii, oligo­elemente precum cupru, zinc, mag­neziu, numeroase vitamine, printre care A, B1, B2, C, E, PP, scrie formula-as.ro.

Alte Articole

Clipe de coșmar trăite de Ramona Olaru în Egipt! Și-a pierdut ...

Oana Ciocan, dezvăluiri de ultim moment despre sarcina cu Jador: ...

Câștigătorul sezonului 9 iUmor, „Omul cu Tourette”, confirmă ...

Citeşte şi Măceşele şi NEBĂNUITELE lor beneficii. Află ce poţi trata cu ajutorul lor

Prin compoziţia sa, ger­menul de grâu constituie una dintre cele mai bune sur­se naturale de fier, mag­neziu, proteine rare, vita­mi­ne B şi E. Pe lângă vita­mi­nele des­crise, mai conţine cantităţi însemnate de vita­mina C. Este un ali­ment echi­librant, pe care ar trebui să-l con­su­măm în fie­care zi, căci este un regenerator nemedica­men­tos de forţe.

Efecte terapeutice

Poate fi indicat cu succes în stări depresive, sur­me­­naje, favorizează regularizarea digestiei, funcţiilor in­tes­­tinale. Acţionează ca tonic nervos, stimulează nu­tri­ţia. Unica lor contraindicaţie este hipertensiunea ar­te­rială.

Proprietăţile tonice şi vitaminizante sunt crescute în grâul germinat, căci germinaţia măreşte puterea vi­ta­­mi­nică a germenilor. Reu­ma­ticii, gu­toşii, artriticii grav atinşi, care nu tolerează pâi­nea integrală, nu au nici un in­con­ve­ni­ent consumând grâu ger­minat.

Mod de preparare
Se pun grăunţe de grâu într-o farfurie şi se acoperă cu apă pentru a se um­fla. După ce s-au umflat – va­ra după 24 de ore şi iarna după 36 de ore – se spală în mai multe ape. În zilele ur­mă­toare, grâul se ume­zeşte uşor, având grijă să nu ră­mână apă deasu­pra gră­unţelor, pentru a nu muce­găi sau putrezi, aşa cum se întâmplă când înoată în exces de lichid.

Mod de administrare

Adulţii pot lua 3 linguri pe zi, câte una ca adjuvant la fiecare masă. Copiii de la 3 ani şi bătrânii – 3 lin­guriţe pe zi, câte una la fiecare masă, o linguriţă pen­tru copiii între 1 şi 3 ani, sugarii (de la 6 luni – 1 an) – o linguriţă mică, în două-trei reprize pe zi.

Grâul germinat se consumă la începutul mesei. Înainte de a le înghiţi, seminţele se mestecă îndelung (de o sută de ori), până la apariţia unui gust dulceag, produs de zaharificarea parţială a amidonului.
Pentru persoanele cu dantură deficitară (defec­tu­oasă), se pisează grâul germinat şi se mestecă înde­lung. Pentru bolnavi, sugari şi copii mici, se face un piure în care se încorporează miere. Este prudent ca înainte de a fi pus la încolţit, grâul din comerţ să fie spălat foarte bine şi în mai multe ape, căci adesea este tratat cu anti­septice şi insec­ticide. Este de preferat să fie procurat direct de la ţăranul pro­du­că­tor.

2. Drojdia de bere

Drojdia de bere este un alt aliment miraculos, mult mai efi­cace decât germenii de grâu, datorită combina­ţiei perfecte de substanţe nutritive rare, uşor asi­mi­la­bile.

Drojdia de bere conţine: 50% proteine, uşor dige­rabile, toţi acizii aminaţi indispensabili vieţii (histi­dina, lisina, triptofan, leucina, fenilamina, cistina etc.), o can­titate excepţional de ridicată de gluten şi peptide care au o acţiune preponde­rentă în fenome­nele vitale şi, în particular, în reacţiile de oxido-redu­cere, în procesele de dezintoxicare şi de re­zistenţă la infecţii, lecitine sau grăsimi fosforate, 14 săruri mine­rale esenţiale, oligoele­mente, factori cata­litici din care unii nici nu au fost încă identificaţi şi, în sfârşit, 17 vita­mine, printre care gru­pul com­plet şi con­sistent de vitamine B. Mai con­ţine can­tităţi impor­tante de ergosterol.

După M.G. Sountag, ingi­ner chimist, o sută de grame de drojdie de bere furnizează:

* proteine – cât 250 g de carne şi glicogen – cât 65 g de pâine;
* de 10 ori mai multă vitamina B1 (tiamină) decât pâinea inte­grală;
* de două ori mai multă vita­mină B2 (riboflavină) decât fica­tul;
* de 10-20 de ori mai multă vi­ta­mină PP (niacină) decât carnea;

* de 10 ori mai multă vitamină B6 (piridoxină) decât carnea;
* de 5-10 ori mai mult acid pan­to­tenic decât cerea­lele;
* de 20 de ori mai mult acid fo­lic decât tărâţele de grâu.

Mod de administrare

Se ia la fiecare masă, amestecată cu legume sau în supă, în doză de una-două linguri pentru adulţi şi bă­trâni şi o lin­guriţă pentru copii. Drojdia de bere consti­tuie un ali­ment compen­sator al carenţelor şi un ex­ce­lent cata­lizator pentru substan­ţele hidrocarbo­nate. E ex­celentă pen­tru sportivi, că­rora le măreşte re­zis­tenţa la obo­seală, favorizând travaliul muscular şi uşu­rând eli­mi­narea de toxine şi deşeuri meta­bolice.

Prin conţinutul său ridicat în proteine şi prin na­tura acizilor aminaţi ce-i conţine, joacă un rol de protec­tor pentru ficat.

Citeşte şi Cum poţi congela sănătos lămâile. Află ce beneficii are lămâia congelată

Pe de altă parte, in­dicaţiile terapeutice ale drojdiei de bere sunt şi diete­tice, bazându-se îndeosebi pe bo­găţia de vitamine B. Pentru aceasta se recomandă în avita­mi­nozele com­­plexe sau simple ale grupului B, în afec­ţiuni neu­ro­logice şi neuromusculare, în manifestă­ri­le nervoase ale al­coolis­mului.

Prin activitatea sa hepato-protectoare este indicată în stările precirotice, în steatoze hepatice (dege­ne­res­cenţa grasă a ficatului).

Este foarte eficace în stările de denutriţie extremă, de slăbiciune constituţională, pentru bolnavii hrăniţi cu sonda.

În utilizarea obişnuită, este de preferat drojdia de bere cultivată pe cerealele malţate şi nu drojdia de bere ordinară, obţinută ca urmare a tratamentului de uscare prin sodă caustică, carbonat de sodiu sau acid clor­hidric, căci astfel pierde 70% din vitamine. Droj­dia e­xer­­cită o acţiune inhibitoare asupra unor germeni pa­to­geni ca: stafilococ, streptococ, colibacil. În con­secinţă, poate fi in­dicată în toate afecţiunile intesti­nale acute sau cro­nice de origine infecţioasă, precum şi în pre­ve­nirea acci­dentelor survenite în urma ad­ministrării de anti­bio­tice, deoarece fiind insensibilă la aceste medicamente, reme­diază rapid dezechilibrul florei intestinale.

3. Pătrunjelul

Acest modest condiment este extraordinar de bo­gat în elemente preţioase. Conţine la suta de grame:

* vitamina C – 100-200 mg (lămâia conţine 100 mg);
* provitamina A – 60 mg (morcovul conţine 2-14 mg);
* calciu – 240 mg;
* fier – 19,2 mg.
Este un excelent antiseptic al sângelui şi al intes­ti­nului şi previne cancerul (după unii terapeuţi). Prin calciul pe care-l conţine, este un bun echilibrant şi, în consecinţă, foarte in­di­cat în cazurile de ra­hi­tism sau tuber­cu­lo­ză. Factor antianemic, prin fierul pe care-l con­­ţine. Bun remediu în afec­ţiunile oculare, prin apor­­tul de pro­vitamina A.
Întârzie îmbătrâ­ni­rea. Un profesor foar­te bătrân (dar care se ţinea foarte bine) de la Facultatea de Me­di­cină din Paris spunea: „Tinereţea mea se explică prin fap­tul că am mâncat hectare de pătrunjel şi tone de lămâi”. Aşa­dar, asezonaţi cu mult pătrunjel toate ali­men­tele şi, mai ales, consumaţi-l sub formă de suc.

4. Iaurtul

Iaurtul este un aliment care conţine mulţi fermenţi. Este uşor asimilabil şi constituie un adjuvant di­ges­tiv, ajutând la digestia celorlalte alimente ingerate o dată cu el. Graţie acidului lactic, asigură existenţa unei flore intes­tinale nenocive, binefă­cătoare. Putre­fac­ţiile intes­ti­nale (care sunt sursa toxinelor ce prejudiciază apa­ratul digestiv şi starea generală) sunt da­torate baci­lilor mari, care nu se pot dezvolta în me­diul acid.

Binefacerile iaurtului re­zidă în faptul că aduce în or­ganism săruri de cal­ciu şi vitamina B în can­tităţi ri­dicate.

Longevitatea şi vigoa­rea populaţiilor de păstori se da­to­rează în mare mă­sură pro­prietăţilor iaur­tu­lui, aşa cum se întâmplă în Bulga­ria şi Caucaz, unde există mari con­sumatori de iaurt, din tim­puri imemo­ria­le.
Se pot accentua cali­tă­ţi­le ia­ur­tului prin adăugarea de lapte praf degresat, care măreşte can­titatea de vita­mi­na B, de calciu şi pro­tei­ne.

Totuşi, nu trebuie să se abu­zeze de iaurt, deoarece un exces de acid lactic pe timp îndelungat devine demi­ne­ra­­lizant. Un pa­har de iaurt constituie o doză zil­nică su­fi­cientă şi nu trebuie prelungită cura mai mult de 15 zile pe lună.

5. Polenul

Este alimentul mineral prin excelenţă. Asociat cu pu­ţină miere asigură creşterea larvelor de albine într-un mod extraordinar, în şase zile greutatea lor multi­plicându-se de 500 de ori. Ex­perienţele ara­tă că şoa­recii şi şo­bo­la­nii hrăniţi nu­mai cu polen se dezvoltă şi se înmulţesc foarte uşor.

Analizele chimice do­ve­­desc că polenul conţine pro­tei­ne, zaharuri, grăsimi, ma­terii minerale, oligo­ele­­men­te, toate vitaminele, di­astaze, hormoni, factori de creştere, pig­menţi etc. Este un aliment echilibrant şi tonifiant. Redă vigoa­rea şi dorinţa de viaţă a per­soa­nelor depri­ma­te. În câteva zile înlătură obo­sea­la şi surmenajul. Graţie factori­lor săi de creştere, fa­vori­zează dezvoltarea co­piilor suferinzi şi debili.

Examenele de laborator au demonstrat că în ane­mii numărul globulelor roşii creşte cu 500.000 pe mm3 de sânge după absorbţia pole­nului timp de o lună. Este uşor laxativ. Dezintoxică or­ga­nismul. Ex­pe­rienţele re­cente arată că evită îm­bătrânirea pre­matură.

Mod de administrare

Se consumă diluat în apă, lapte, ceai, cafea – toate căl­duţe. Să se evite fierberea, care distruge unele vita­mine. Raţia zilnică normală este de 1/2-1 linguriţă. Da­că produce efecte laxative foarte pronunţate, se reduce doza. În caz de oboseală, slăbire, anemie, creş­tere difi­cilă, se măreşte doza. Dacă se ia în mod regu­lat, viaţa se prelungeşte foarte mult.