„Poate să-şi vadă copilul oricând doreşte. În mod normal, două weekend-uri pe lună. Dacă nu mai poate de dorul ei, eu nu am nicio problemă. Este copilul lui. Din partea mea, are tot sprijinul (…) Nu-mi pare bine că m-am despărţit de părinţii mei. Dumnezeu o să le dea tărie să fie fericiţi. Niciodată n-avem o siguranţă. Indiferent dacă voi avea parte de susţinere din partea lui sau dacă va trebui s-o cresc singură, întotdeauna va avea tot ce e necesar pentru buna creştere şi dezvoltare a unui copil. E binecuvântarea lui Dumnezeu ce s-a revărsat asupra mea, cel mai frumos lucru care mi s-a întâmplat de când exist. E singurul lucru care-mi aduce fericire în fiecare zi. Am plâns în această seară, e normal. S-au acumulat multe lucruri în sufletul meu. Copilul mă face să uit de toate relele şi mizeriile acestei lumi în care trăim. Oamenii nu mai preţuiesc familia. Li se par mai importante câteva distracţii de moment. Când ne e mai greu, cu asta rămânem de fapt. Doar cei apropiaţi ne sunt alături. Nu maşini, haine sau ceasuri de firmă”, a mărturisit Roxana Vaşniuc.