MISTERE din ROMÂNIA. Călugărul NICODIM a trecut MIRACULOS Dunărea plutind pe mantia călugărească

Ea a fost ridicată între anii 1370-1372 de Sfântul Nicodim pe cheltuiala voievodului Vladislav I. Încă de la înfiinţare a fost înzestrată de domnitor cu valoroase obiecte bisericeşti, bani şi alte venituri. Toate daniile făcute Mânăstirii Vodiţa de Vladislav Voievod au fost întărite ulterior de către urmaşii acestuia: Dan I, Mircea cel Bătrân, Dan al II-lea, Vlad Dracul şi Radu cel Frumos.

Citeşte şi Miracol cu icoana părintelui Arsenie Boca din care izvorăşte mir. A reapărut în curtea proprietarului

Chiar şi Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei (1387-1437) a recunoscut şi confirmat posesiunile acordate Mânăstirii Vodiţa de domnitorii români, iar Ştefan Lazarovici, despotul Serbiei îi dăruieşte în anul 1406, 10 sate sârbeşti.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Legenda construirii Mânăstirii Vodiţa

Alte articole

”Fierbe” Dunărea! Fenomen spectaculos, la Galați

ALERTĂ meteorologică generală de la ANM. Fenomene extreme şi debit ridicat al Dunării, se pregăteşte COD ROŞU

Se spune că într-o noapte călugărului Nicodim i s-a arătat în vis trimisul lui Dumnezeu care i-a spus: „Nicodime! Tu stai aici, te odihneşti şi fraţii tăi într-u credinţă de dincolo de Dunăre sunt chinuiţi şi obidiţi pentru că nu pot să îl slujească pe Dumnezeu. Scoală Nicodime şi mergi cât mai repede şi ajută-i pentru că numai aceasta va fi mântuirea lor”. Tulburat de acest vis, Nicodim şi-a luat cu el toate cele trebuincioase pentru drum şi a pornit spre Dunăre. După multe zile de căutări şi greutăţi a ajuns la malul fluviului într-un loc unde albia era adâncă, de netrecut. Obosit şi necăjit din această pricină s-a culcat la umbra unui copac. În timpul somnului i s-a arătat din nou trimisul lui Dumnezeu, care i-a spus să întindă sutana pe apă şi aşa va trece peste fluviu. Trezit din somn, a procedat aşa şi astfel a reuşit să ajungă pe celălalt mal, între două râuri apropiate. A cercetat locul, a pornit pe lângă cursul de apă mai mic şi a hotărât să ridice o mânăstire. Ajutat de localnici, a ridicat mânăstirea ale cărei ruine se văd şi astăzi.

„Sfântul Nicodim a avut acest vis de a ajunge în Ţara Românească şi aici a întemeiat Mânăstirea Vodiţa. Se spune despre el că era un om foarte credincios şi a fost înzestrat cu anumite daruri de la Dumnezeu şi a trecut Dunărea pe mantia sa. A aruncat mantia pe Dunăre şi a trecut în dreptul localităţii Ruşava (Orşova de astăzi) pentru că sunt toponime care amintesc acest fapt, „Dealul Călugărului” sau „Valea Călugărului” şi la noi şi la sârbi. După un timp mânăstirea cade sub stăpânirea Imperiulului Austro-Ungar şi e nevoit să plece în altă parte”, spune preotul Mihai Zorilă de la Episcopia Severinului şi Strehaiei, care a publicat o lucrare despre Sfântul Nicodim, această mare personalitate a secolului al XIV-lea.

Rezidită „din temelie”

Expansiunea Imperiului Otoman de la sfârşitul secolului al XV-lea pentru cucerirea popoarelor Europei a influenţat în mod nemijlocit existenţa Mânăstirii Vodiţa. Astfel, după ocuparea cetăţii Severinului de către armatele turceşti conduse de Baliberg în anul 1524, toate vechile moşii ale ctitoriei Sfântului Nicodim sunt confirmate, rând pe rând, Mânăstirii Tismana. „Mânăstirea Vodiţa va mai fi pomenită, din nou, abia într-un hrisov din 14 octombrie 1662 când stareţul acestei chinovii arhimandritul Nicodim a primit un ajutor de 350 de ruble de la ţarul Rusiei, Alexei Mihailovici.

Mai târziu, într-un document din 15 iunie 1689, se precizează că Vodiţa ar fi fost rezidită „din temelie” de Cornea Brăiloiu, pe vremea când era mare agă. De asemenea ea este menţionată alături de celelalte mânăstiri din Oltenia pe harta întocmită în anul 1700 de stolnicul Constantin Cantacuzino”, se arată pe site-ul Episcopiei Severinului şi Strehaiei.

Chiar şi domnitorul Constantin Brâncoveanu a acordat printr-un hrisov emis la 10 martie 1705, scutiri „schitului ce iaste la Vodiţa care iaste lângă Dunăre acolo unde şi mai înainte scaun de mănăstire mare au fostu făcută de Sfântul Nicodim”. Din acelaşi zapis se pare că unele lucrări de refacere ale acestei mânăstiri ar fi fost executate şi de Athanasie, egumenul de atunci al Tismanei.
În urma războiului austro-turc încheiat cu pacea de la Passarovitz din anul 1718, Mânăstirea Vodiţa va cunoaşte o nouă perioadă de decădere. Ea va mai fi menţionată doar pe harta întocmită în anul 1720 de Samuelis Köleseri.

Citeşte şi Mănăstiri din România pe care merită să le vizitezi în concediul acesta

În 1991, reînfiinţarea Mânăstirii Vodiţa

La data de 5 septembrie 1891 episcopul Ghenadie al Râmnicului efectuează o vizită canonică la Vodiţa, descriind ruinele mânăstirii. Din biserica celei mai vechi ctitorii voievodale atestate documentar mai rămăseseră doar câteva ziduri, iar din chiliile înconjurătoare se mai vedeau doar temeliile.
În vederea reconstruirii acestei străvechi mânăstiri, în luna martie 1990 s-a constituit, în municipiul Drobeta Turnu Severin, Societatea „Vodiţa” , având binecuvântarea vrednicului de pomenire Nestor Vornicescu, Mitropolitul de atunci al Olteniei, se mai arată pe site-ul Episcopiei Severinului şi Strehaiei.

La propunerea acestei fundaţii, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat, în şedinţa din luna ianuarie 1991, reînfiinţarea Mânăstirii Vodiţa, ca mânăstire de călugări cu viaţă de obşte. În perioada 1991-1995 s-a construit aici un impunător corp de chilii, în care se mai află stăreţia şi trapeza mânăstirii. De asemenea, în anul 1995 a început execuţia unei frumoase biserici de lemn, la realizarea căreia au fost preluate şi unele elemente din stilul tradiţional maramureşan. În prezent, noua biserică este terminată şi a fost sfinţită la data de 29 iulie 2001, de către Î.P.S. Teofan, Mitropolitul Olteniei. Începând din anul 1997 stareţ al Mânăstirii Vodiţa este P.C. Protos. Ioanichie Nicolaescu.