Viaţa de familie a lui Nicuşor Dan. Detalii mai puţin ştiute despre candidatul la Primăria Capitalei

Mirabela, soția candidatului PNL, a fost lângă acesta încă de la bun început. Aceasta a dorit să schimbe lumea alături de soțul său, Nicușor Dan. De-a lungul timpului Mirabela s-a împlicat în lupta sa de activist, a devenit ONG-istă, a mers la mitinguri și a fost președinte fondator al USR. Însă, în momentul în care s-a născut Aheea, Mirabla a simțit nevoie să îi predea controlul soțului său.

În cadrul interviului pentru life.ro, Nicușor Dan a mărturisit că atunci când era mic auzea mereu în jur că trebuie să se facă doctor pentru a câștiga bani. Însă a devenit matematician, activist și, în prezent, politician.

Citește și: Nicuşor Dan promite creşterea salariului mediu al bucureştenilor la 1.400 de euro

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

”Când eram foarte mic auzeam că trebuie să mă fac doctor ca să câștig bani, așa că mi-am însușit visul de a deveni medic. Apoi am fost foarte bun la matematică și în perioada comunistă visam să fiu lider într-un institut de matematică, dar, de fapt, să citesc filosofie și literatură. Apoi am devenit matematician, după aceea activist și acum politician” , a povestit Nicușor Dan.

Alte articole

Alegerea primarilor în două tururi, respinsă de Senat. AUR și USR au votat la unison

Un român candidează la alegerile locale din Marea Britanie: „Vreau să schimb puțin această zonă, avem nevoie să fie bine pentru toată lumea”

Amintiri din copilărie

Candidatul la Primărie a avut o copilărie fericită, mergea câte două luni în fiecare vară la bunici, unde mânca mămăligă cu lapte și se juca fotbal pe câmp.

”Noi mergeam câte două luni în fiecare vară la bunici. Mâncam mămăligă cu lapte în fiecare seară, erau niște câmpuri mari pe care le cutreieram, jucam fotbal, mergeam la scăldat, jucam table cu bunicul, amintiri ce îmi provoacă un sentiment de mare liniște și de suspendare a timpului. Îmi amintesc că atunci când eram mici, împreună cu prietenii mei ne urcam pe casă și stropeam oamenii care treceau pe stradă. Într-o zi, vecinul de vis-a-vis i-a spus tatălui meu. Am considerat că ne-a trădat și nu l-am mai salutat două săptămâni” , a declarat candidatul.

Nicușor Dan a fost cel mai bun din clasă și se simțea obligat să ia nota 10 pe linie. Acesta era foarte bun la matematică.

”În școala generală am fost cel mai bun din clasă într-o școală de cartier și simțeam că e obligatoriu să am 10 pe linie. La liceu eram în clasa cea mai bună din oraș, matematică-fizică – cum era pe vremea aceea – eu eram în continuare foarte bun la matematică, însă erau niște fete care erau bune la toate, așa că după primul trimestru mi-am dat seama că nu are rost competiția cu ele și m-am relaxat” , a povestit politicianul.

Citește și: Nicuşor Dan a aşteptat-o astăzi pe Firea la autobaza STB! A sunat-o şi i-a dat un SMS, ce i-a răspuns primarul?

Primul job al candidatului la Primăria Capitalei a fost la Institutul de Matematică al Academiei Române, în anul 1994.

”După facultate am lucrat trei ani în București, după aceea am plecat cu o bursă în Franța unde mi-am dat doctoratul. Era un program în timpul doctoratului în care eram obligat să fiu ceea ce în România se numește asistent. Institutul de matematică al Academiei Române, de unde am plecat în Franța, pentru că a avut tot timpul o politică foarte inteligentă de a atrage resursele înapoi în țară, m-a angajat din 1994, deși nu m-au plătit. Am fost angajat aproape toată perioada în care am stat în Franța” , a povestit acesta.

Cum s-a cunoscut Nicuşor Dan cu soţia lui

„A fost în februarie 2005. Ne-am întâlnit în Club A. Am invitat-o la dans”, a povestit Nicuşor Dan.

Soţia lui, Mirabela, a venit cu completări. „Se terminase sesiunea, urma să plec acasă, aveam bilet de tren, numai că în ziua aceea s-a întors din Franța o prietenă foarte bună. A venit cu bagajele direct la cămin și când a auzit că plec acasă a spus: „Cum să pleci acasă? Am așteptat atâta timp să ne vedem. Mergem în Club A!”. Până la urmă m-a convins să rămân”.

Nicuşor Dan: „Eu eram într-o perioadă în care făceam matematică, aveam o gașcă de prieteni, dar nu puteam niciodată să estimez când vor termina și ei treaba și uneori ieșeam singur, de nebun. Aceea a fost una dintre serile acelea”.