Celulele umane pot deveni „mai tinere”? Cercetător de la Harvard Medical School a prezentat la București rezultate experimentale spectaculoase

La Congresul Internațional de Longevitate de la București, acesta a prezentat noi rezultate experimentale privind reprogramarea celulară, inclusiv date potrivit cărora un factor studiat de echipa sa a redus cu aproximativ 14 ani vârsta estimată a unor celule printr-un „ceas” bazat pe activitatea genelor.

Rezultatele au fost prezentate în premieră în România, înaintea prezentării lor la Harvard, potrivit informațiilor comunicate în cadrul Congresului. Cercetarea se află însă într-o etapă experimentală: nu înseamnă că oamenii pot întineri cu 14 ani și nu există, pe baza acestor rezultate, un tratament disponibil pacienților.

Cum poți face o celulă să se comporte ca una mai tânără?
Odată cu trecerea timpului, celulele acumulează modificări. Capacitatea lor de reparare poate scădea, apar semne de senescență, iar mecanismele prin care organismul își menține echilibrul devin mai puțin eficiente. În prezentarea sa, Patrick Paine a pornit tocmai de la ideea că declinul capacității de reparare și de menținere a echilibrului celular este una dintre componentele îmbătrânirii.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

România devine centrul mondial al cercetării. Congresul Internațional de Longevitate se ține la București

Alte articole

Patrick Paine, de la Harvard, spune cum ar putea fi „resetată” vârsta biologică. Primele idei care au ajuns pe scena Congresului Internațional al Longevității

Tratamentul care întoarce ceasul biologic. Cercetătorul de la Harvard, Patrick Paine, aduce la București o inovație istorică

Cercetătorii încearcă astfel să afle dacă anumite modificări asociate vârstei pot fi parțial inversate. Una dintre metode este reprogramarea celulară. Pe scurt, cercetătorii încearcă să modifice anumite mecanisme din interiorul celulelor astfel încât acestea să recapete caracteristici ale unei stări biologice mai tinere. Problema este că reprogramarea trebuie controlată foarte atent. Metodele clasice bazate pe factorii OSKM pot produce efecte nedorite, inclusiv supra-reprogramarea celulelor și riscuri oncogene. Tocmai de aceea, Paine și alți cercetători caută alternative mai precise, printre care molecule chimice, peptide, microARN, livrare țintită și identificarea unor noi factori cu ajutorul inteligenței artificiale.

Experimentul care indică o diferență de aproximativ 14 ani
Una dintre cele mai interesante cercetări prezentate la București se referă la un factor experimental denumit GxF1 – Gurdon Factor. Cercetătorii au analizat modul în care acesta modifică activitatea genelor în celulele îmbătrânite. Rezultatele au indicat o deplasare a profilului lor către cel al unor celule mai tinere și schimbări ale unor procese implicate în repararea ADN-ului, proliferare și senescență. Cel mai spectaculos rezultat a venit din măsurarea așa-numitei vârste transcriptomice – o estimare a vârstei biologice realizată pe baza modului în care sunt active genele unei celule. Potrivit datelor prezentate de Patrick Paine, GxF1 a redus această vârstă estimată cu aproximativ 14 ani.

Cu alte cuvinte, nu vorbim despre o persoană care a devenit cu 14 ani mai tânără, ci despre celule studiate experimental care, după intervenție, au prezentat la nivel molecular anumite caracteristici asociate unei vârste mai mici.

De ce este important că celulele nu și-au pierdut „identitatea”
Există însă un alt rezultat important. Atunci când o celulă este reprogramată prea mult, există riscul să-și piardă identitatea – o celulă specializată poate fi împinsă către o stare asemănătoare unei celule stem. În experimentul prezentat de Paine, GxF1 nu a determinat o deplasare semnificativă către starea pluripotentă, iar celulele și-au păstrat cea mai mare parte a identității inițiale. Aceasta este una dintre marile mize ale domeniului: cercetătorii nu vor doar să facă o celulă să pară molecular mai tânără, ci să afle dacă pot obține acest efect fără să-i distrugă funcția și fără să introducă riscuri inacceptabile.

Peptidele, o altă pistă studiată de cercetători
Patrick Paine a prezentat la București și o altă direcție experimentală: folosirea peptidelor, molecule mici formate din aminoacizi, pentru a influența procesele asociate îmbătrânirii. Într-un experiment pe celule, un candidat denumit H9 a îmbunătățit șapte biomarkeri asociați îmbătrânirii. Analiza activității genelor a indicat, de asemenea, o deplasare către un profil mai tânăr. Testarea a trecut și către modele animale, însă prezentarea precizează că experimentele in vivo sunt încă în desfășurare.

Când ar putea ajunge asemenea cercetări la oameni?
Deocamdată, nu există un răspuns. Rezultatele prezentate de Patrick Paine sunt importante pentru cercetare, dar există o distanță considerabilă între modificarea unor indicatori ai vârstei într-o celulă și demonstrarea faptului că o intervenție este sigură și eficientă pentru oameni. Sunt necesare studii suplimentare pentru a vedea dacă efectele se mențin, dacă se traduc într-o îmbunătățire reală a funcției țesuturilor și, esențial, dacă metodele pot fi utilizate fără riscuri precum apariția unor modificări celulare periculoase. Prezentarea cercetătorului de la Harvard Medical School pune însă pe masă o ipoteză care schimbă perspectiva asupra domeniului: anumite caracteristici ale îmbătrânirii celulare ar putea să nu fie definitiv ireversibile.

Paine sintetizează această direcție în concluzia prezentării sale: noua frontieră a cercetării privește îmbătrânirea ca pe o stare biologică modificabilă, iar progresele în reprogramare celulară, livrare țintită și inteligență artificială ar putea deschide noi modalități de a interveni asupra ei.

Un cercetător susține că în 20 de ani moartea va fi „opțională”

Cercetătorul José Luis Cordeiro susține că progresele din domeniul longevității ar putea permite inversarea procesului de îmbătrânire în următorii 10-20 de ani. Prezent la Congresul de Longevitate de la București, acesta afirmă că, în următoarele două decenii, oamenii ar putea ajunge să aibă „moartea opțională”, în timp ce terapiile pentru întinerirea organismului sunt deja testate pe animale.

Putem afla cât de repede îmbătrânește organismul nostru? Răspunsurile cercetătorilor mondiali, la București, la Congresul Internațional de Longevitate

José Luis Cordeiro, autor și vicepreședinte al organizației internaționale HumanityPlus, susține că îmbătrânirea este privită tot mai mult ca o condiție medicală și că, în viitor, procesul ar putea fi inversat.

„Din ce în ce mai mulți oameni încep să înțeleagă că îmbătrânirea este o condiție medicală. Asta este important, că îmbătrânirea poate fi inversată. Acest lucru s-a făcut deja, la nivelul unei celule și al unui organ. Și în curând, adică în 10-20 de ani, vom putea întineri corpurile cu totul”, susține José Luis Cordeiro.

Cercetătorul susține, inclusiv în cartea „Moartea morții”, că umanitatea ar putea elimina complet îmbătrânirea în următoarele decenii. El spune că își dorește să beneficieze personal de progresele care vor apărea în acest domeniu.

„În cazul meu, la fel ca cei mai mulți oameni, nu intenționez să mor și am de gând să întineresc în viitor. Pentru că obiectivul este rejuvenarea.

Iar dacă lucrurile evoluează conform progreselor științifice, în 20 de ani am de gând să fiu, din punct de vedere biologic, la vârsta de 20 de ani. Corpul meu să fie ca la 20 de ani. Mintea mea va beneficia de toată experiența acumulată, dar corpul meu va avea doar 20 de ani”, a completat cercetătorul.

José Luis Cordeiro a vorbit și despre cea mai recentă carte a sa, lansată astăzi, în cadrul congresului. Volumul se numește „Viața înfruntă moartea” și abordează, potrivit autorului, perspectiva nemuririi biologice.

„Cartea mea este un bestseller în 15 limbi și este vorba despre nemurirea biologică. Și cum vom putea trăi veșnic. Suntem între ultima generație muritoare și prima generație nemuritoare, iar în următorii 20 de ani vom face moartea opțională.

Sunt multe lucruri pe care le putem face chiar acum pentru a încetini îmbătrânirea. Există unele terapii biologice experimentate pe animale. De exemplu, putem dubla durata de viață a șoarecilor și aproape și pe cea a câinilor prin terapii. Încă nu și pentru oameni, dar în cinci ani se va ajunge și acolo”, a concluzionat José Luis Cordeiro în cadrul conferinței.