A murit profesorul Drăgan Stoianovici. Doliu în lumea universitară

Născut în anul 1938 în județul Caraș-Severin și absolvent al Facultății de Filosofie a Universității din București în anul 1960, Drăgan Stoianovici și-a finalizat studiile doctorale la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași cu teza „Termenii singulari în logică”, interval în care și-a început cariera de profesor în învățământul secundar și apoi a fost redactor și traducător la diverse publicații ale Academiei Române. Începând cu anul 1967 a ocupat succesiv pozițiile de asistent, lector, conferențiar și profesor la Facultatea de Filosofie, Catedra de Filosofie Teoretică și Logică, iar după anul 1989 conducător de doctorat. În ultimii douăzeci de ani a fost profesor emerit al acestei instituții.

Drăgan Stoianovici a publicat şi a predat în domeniile logicii generale, logicii moderne, filosofiei logicii, logicii discursului practic, argumentării şi gândirii critice, precum şi în domeniul logicii juridice. De asemenea, traducerile profesorului Stoianovici sau S. Dragan, așa cum semna uneori, reprezintă versiuni remarcabile în limba română a unor texte fundamentale din domeniul filosofiei teoretice și al logicii, devenind un standard de claritate și corectitudine.

Citește și: Test de inteligență cu chibrituri! Mută un singur băț pentru a obține egalitatea. Ai la dispoziție 20 de secunde

A publicat zeci de studii şi articole în periodice de filosofie şi logică (Revista de filosofie, Probleme de logică, Analele Universității din Bucureşti, Studii de drept românesc, Revue roumaine des sciences sociales) şi în volume colective (Teoria cunoaşterii ştiinţifice, 1982; Recherches sur l’Organon, 1971; Logic, language and probablity, Amsterdam, 1973; Autour de Descartes, 1998). De asemenea, a publicat mai multe manuale universitare care sunt utilizate și astăzi nu doar de studenți, ci și de cei care predau logică sau teoria argumentării și gândire critică, între acestea, Logica modernă, vol. I (EUB, 1975); Logica juridică (Ed. Paideia, 1992); Logică generală (Ed. Didactică și Pedagogică, 1990) (coautor); Logică şi argumentare, manual de liceu (Ed. Sigma, 2001) (coautor); Argumentare şi gândire critică (EUB, 2005). A editat și a prefațat numeroase volume, între care Probleme şi exerciţii de logică propoziţională, (EUB, 1975); Logică generală (EUB, 1984, 1990); Norme, valori, acţiune (Ed. Politică, 1979) (coeditor); Logica şi dreptul (Ed. Paideia, 2006); Filosofia lui Karl Popper (Ed. Pelican, 2008).

A participat la numeroase la reuniuni ştinţifice internaţionale, între acestea Congresul internaţional de logică şi filosofia ştiinţei (Bucureşti 1971), simpozionul „Utopie şi realitate” (Korčula, Iugoslavia, 1970), Simpozionul şi atelierul „Karl Popper” (Budapesta, 1995 şi 1996), Simpozionul aniversar „Descartes” (Bucureşti, 1996), Conferinţa internaţională „Popper” (Bucureşti, 2002).

Dintre numeroasele sale traduceri din limbile engleză, franceză sau rusă menționăm: A. Flew (ed.), A Dictionary of Philosophy; F. E. Peters, Greek Philosophical Terms; David Miller (ed.) The Blackwell Encyclopedia of Political Thought; Karl R. Popper, The Open Society and its Enemies; Bertrand Russell, A History of Western Philosophy; H. I. Marrou, Saint Augustin et la fin de la culture antique; Jeanne Hersch, L’étonnement philosophique; A. Vergez şi D. Huisman, Cours de philosophie (ultimele două în colaborare).

Prin echilibrul atitudinilor sale și prezența sa discretă, Drăgan Stoianovici a fost întotdeauna un model al demnității și corectitudinii academice, un reper de moralitate și un exemplu de profesionalism de cel mai înalt nivel.