Acţiunea aerosolilor rezultaţi din activităţi umane rămâne unul dintre factorii cei mai incerţi implicaţi în fenomenul de încălzire globală. Aceste particule chimice (ozon, sulf etc.) pot să modifice razele solare care ajung la suprafaţa Terrei („efect parasol”). În egală măsură, ei servesc şi ca „germeni” pentru picăturile de ploaie care compun norii, putând modifica longevitatea acestora şi, local, cantitatea de ploaie pe care aceştia o produc.

Potrivit unor ipoteze, creşterea concentraţiei de aerosoli înregistrată în a doua jumătate a secolului al XX-lea a accentuat seceta din Sahel şi a slăbit ciclul musonilor de pe subcontinentul indian.

Alte Articole

Imunitatea la infecţia cu SARS-CoV-2 poate dura cel puţin şase ...

WhatsApp amână implementarea noilor politici de confidenţialitate

Microsoft și Oracle lucrează la un pașaport digital de vaccinare ...

Nick Dunstone de la Met Office din Marea Britanie (Institutul de meteorologie) şi colegii săi consideră că aerosolii influenţează în orice caz temperatura de la suprafaţa apei în Atlanticul de nord. Prin urmare, ei sunt capabili să modifice ritmul cu care apar furtunile tropicale în această zonă.

Pentru a-şi demonstra teoria, autorii studiului au folosit modele climatologice utilizate în mod frecvent pentru a simula schimbările climatice trecute şi viitoare. Făcând să varieze diverse criterii, ei au ajuns la concluzia că furtunile tropicale din Atlanticul de nord sunt mai puţin frecvente în perioadele în care concentraţiile de aerosoli sunt mai ridicate deasupra acestei regiuni.

Potrivit calculelor lor, aerosolii produşi de activităţile umane sunt principalii vinovaţi de apariţia acestui fenomen. Ca dovadă, atunci când concentraţia lor a început să scadă după 1990, furtunile tropicale au cunoscut o creştere în intensitate.

Influenţând formarea norilor de deasupra Atlanticului de nord şi scăzând temperatura la suprafaţa mării, aerosolii modifică circulaţia atmosferică tropicală.