O bună informare cu privire la caracteristicile aluniţelor periculoase, precum şi monitorizarea lor periodică acasă pot ajuta la identificarea în timp util a nevoilor cu potenţial cancerigen, atunci când ar putea fi trataţi prin simpla excizie.

În cazul în care identificăm semnale de alarmă, este necesar să ne adresăm medicului dermatolog, singurul în măsură să facă recomandări de monitorizare sau tratament după caz, spuneLaurenţiu Vlădău, specialist în Dermatologie şi Venerologie, potrivit clicksanatate.ro.

Alte Articole

Clipe de coșmar trăite de Ramona Olaru în Egipt! Și-a pierdut ...

România, pe primul loc în UE la incidenţa şi mortalitatea ...

Boala obrajilor pălmuiți sau ”a cincea boala a copilariei”. ...

Nevii sunt leziuni frecvente la nivelul pielii, observate adesea sub forma unor pete sau excrescenţe de cele mai multe ori brun-maronii dar şi roşii sau de culoarea pielii, care sunt cauzate de grupări de celule denumite melanocite. Aluniţele sunt fie moştenite din naştere, fie apar în timpul copilăriei şi adolescenţei, cei mai mulţi oameni având între 10 şi 45 de aluniţe, dintre care aproape toate îşi fac apariţia înainte de vârsta de 40 de ani. Unele aluniţe pot dispărea pe măsură ce înaintăm vârstă.

„Cele mai multe aluniţe sunt inofensive. În unele cazuri mai rare ele devin canceroase, astfel încât monitorizarea lor şi a altor zone pigmentate reprezintă un pas important în detectarea cancerului de piele, în special melanomul, o formă agresivă care se poate răspândi în sânge şi alte organe dacă nu este tratat timpuriu”, explică specialistul.

Cum poți să-ți verifici aluniţele acasă

1. În primul rând, trebuie să stabilim terenul, adică să localizăm şi să numărăm aluniţele. Cel mai bine este să documentăm aceste date în agenda personală.

2. Aluniţele din zonele expuse, evidente, nu pun în general probleme, însă, trebuie să ne asigurăm că examinăm şi zonele ascunse sau care nu ne sar în ochi zi de zi.

3. Trebuie acordată o atenţie sporită la tălpi şi între degetele de la picioare şi zonele private. Pentru cele din urmă putem folosi o oglindă de mână pentru a identifica leziunile.

4. Rugaţi o persoană apropiată să vă examineze spatele sau încercaţi să o faceţi în oglindă.

5. Faceţi poze ale regiunilor cu aluniţe, de ansamblu şi apropiere. Salvaţi imaginile într-un director cu parolă pentru a vă asigura intimitatea. La 3 sau 6 luni repetaţi procedura şi comparaţi imaginile. Ştergeţi al doilea set de poze dacă nu sunt modificări sau salvaţi dacă sunt aluniţe noi sau modificate.

Este ideal şi recomandat ca aluniţele atipice, care îşi modifică forma sau asupra cărora avem dubii să fie examinate de dermatolog. În cazul în care există multe aluniţe, dificil de monitorizat, care au nevoie de o urmărire foarte atentă şi minuţioasă, soluţia ideală este cartografierea aluniţelor sau „molemapping”, o procedură care trebuie realizată de specialistul dermatolog.

Reevaluarea aluniţelor este recomandată la un interval de 6-12 luni. Cartografierea permite compararea prin suprapunere sau alăturare a imaginilor dermatoscopice a aluniţelor în momente diferite, modalitate prin care sunt observate detalii suprinzatoare pe care dermatologul le interpretează şi le poate explica pacientului.

Citeşte şi Cum poţi să previi cancerul de piele