Alerga la maratoane, iar acum nu poate să stea nici la duş în picioare. COVID-19 schimbă dramatic vieţile celor pe care îi atinge

„Ventilatorul a devenit un obiect de fascinație națională, dar și de controversă. Acest aparat medical, obscur anterior, care îi ajută pe pacienții să respire mecanic, a căpătat faimă mondială în timpul pandemiei de coronavirus. Mulți pacienți infectaţi cu COVID-19 suferă de insuficiență respiratorie și vor muri dacă nu pot fi conectați la ventilatoare.

Eu, mai mult decât alţii, ar trebui să stiu asta. Am petrecut șase zile în stare critică, conectat la un ventilator, în unitatea de Terapie Intensivă din Centrul Medical Langone al New York University. Nu aș fi fost astăzi aici fără ventilator”, îşi începe David Lat povestirea.

Citeşte şi Opt vase de croazieră cutreieră mările lumii, în plină pandemie. Mii de oamenii sfidează COVID-19 şi se distrează împreună

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

„Pe 16 martie am fost internat la spital cu coronavirus. Am avut o serie de simptome asemănătoare gripei, inclusiv febră, frisoane, dureri și oboseală. Însă cea mai gravă problemă a mea – ca a oricăruia care suferă de astm din copilărie – erau dificultățile respiratorii. Mi-am petrecut primele zile în spital în stare stabilă, primind oxigen suplimentar. Dar, în seara zilei de 20 martie lucrurile au luat o întorsătură nefericită. În noaptea aceea am aflat că va trebui să fiu intubat sau conectat la un ventilator. În timp ce asistentele mă pregăteau pentru intubație mă gândeam la mine: nu este timpul să mor. Am un fiu de doi ani, vreau să-l văd absolvent de liceu, absolvent de facultate. Dacă se căsătorește sau are copiii săi într-o zi, vreau să fiu acolo. Am început să mă rog.

Citeşte şi Alexandru Rafila anunţă un al doilea val de îmbolnăviri cu COVID-19. Când vom avea un alt vârf de INFECTĂRI

Am amintiri hazlii despre intubație. Anestezistul meu a fost o femeie cu un ușor accent caraibean și un comportament autoritar, liniștitor. În starea mea copleșită, părea că o duzină de oameni se aflau în cameră, când, în realitate, erau probabil doar o mână de oameni. Ajutat de anestezie, am adormit curând. Mi-am petrecut următoarele șase zile practic dormind, sedat, cu ventilatorul alimentându-mi plămânii. Nu-mi amintesc nimic din această perioadă. Am aflat ulterior că unii pacienți au coșmaruri sau halucinații în acest timp, așa că mă consider foarte norocos.”, mai povesteşte Lat. „În cele din urmă, medicii s-au confruntat cu o provocare: să mă deconecteze de la ventilator și să vadă dacă pot respira pe cont propriu sau să-mi facă o traheostomie, care ar fi necesitat o incizie în gâtul meu pentru a introduce un tub de respirație. După ce au făcut teste pentru a-mi evalua capacitatea de a respira pe cont propriu, medicii au decis să mă scoată de la ventilator. Extubarea a reușit, puteam respira din nou singur„, mai spune el.

Viaţa după coronavirus

Însă, ce a urmat şi ce trăieşte în prezent este chinuitor, iar viaţa i s-a schimbat radical. „Pentru cei care avem norocul de a scăpa cu viaţă, viața nu mai e aceeași. Mulți pacienți care au fost ventilaţi suferă probleme fizice, mentale și emoționale de durată, inclusiv deficite cognitive. Îşi pot pierde locurile de muncă, pot avea probleme psihologice, cum ar fi depresia sau tulburarea de stres posttraumatic.

Pentru mine personal, aştept ca plămânii să își refacă capacitatea. Simt dificultăţi respiratorii la cel mai mic efort. Obișnuiam să alerg la maratoane, iar acum nu pot nici să urc scările fără să obosesc. Nu pot să ies la aer, să dau ocol blocului, decât împins, în scaunul cu rotile. Când fac duș, nu mai pot rezista mult în picioare. Mă aşez din când în când pe un taburet din plastic pe care l-am pus în cadă. În plus, ventilatorul mi-a afectat corzile vocale, iar acum vocea mea este extrem de răguşită. Şitotuşi nu mă plâng. Nu mă plâng. Sunt incredibil de recunoscător să fiu în viață, iar pentru asta ventilatorului trebuie să-i mulțumesc„, încheie David Lat.