Anul trecut în România s-au născut mai puţini copii români decât în Diaspora

Suntem de la un an la altul tot mai puțini. Satele românești dispar unul câte unul. Localități altădată prospere și pline de viață sunt acum îmbătrânite și depopulate. În urma tinerilor, care au plecat în lume, au rămas doar bătrânii gârboviți de ani, griji și nevoi. Cu ulițele pustii și casele lăsate în paragină, satele copilăriei noastre mor puțin câte puțin. 

Pe vechiul drum către mare, în Ialomița, la 10 kilometri de Țăndărei, se află satul Hagieni, parte a comunei Mihail Kogalniceanu. Mai puțin de 20 de suflete mai trăiesc aici, cei mai mulți bătrâni trecuți de 60 de ani. Satul se pierde în imensitatea Câmpiei Bărăganului. Singura cale de acces este un drum prin mijlocul câmpului. O punte peste râul Ialomița îi leagă pe săteni de restul lumii. Imediat ce pui piciorul în sat te întâmpină ruinele caselor părăsite. Pe ulițe nu e nici țipenie de om, doar câțiva câini latră a pustiu. De aproape 7 ani, aici nu mai este niciun copil.

Ultimii copii au terminat scoala în 2012 şi au plecat impreuna cu parintii lor, au rămas doar batranii. 

Nea Ion are 67 de ani. Copiii i-au plecat să-și caute norocul pe unde au văzut cu ochii. Chiar dacă bătrânețea și bolile îl supără tot mai des, bătrânul suferă cel mai mult din cauza singuătății.

Situația este îngrijorătoare și satul vecin, la Mihail Kogălniceanu, unde sute de tineri au plecat să caute o viață mai bună prin țări străine.

Ultimele date demografice arată că România pierde în fiecare an un oraș de circa 30.000 de locuitori.