Bogdan Stanoevici a murit. Drumul de la actorie la politică: „A fost un concurs de împrejurări”

După ce a fost testat pozitiv la noul coronavirus, actorul Bogdan Stanoevici – fost ministru delegat pentru Românii de Pretutindeni și candidat la Președinția României – a fost internat, de urgență, la Spitalul ”Sfântul Pantelimon” din Capitală.

Iniţial a ajuns la spital după ce s-a infectat cu coronavirus, doar că în spital ar fi contactat o bacterie, iar starea lui de sănătate s-a agravat.

Citiți și Bogdan Stanoevici a murit. Evoluția bolii care i-a luat viața la doar 62 de ani

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Bogdan Stanoevici – Drumul de la actorie la politică

Bogdan Stanoevici a dezvăluit, în cadrul unui interviu, ce l-a motivat să treacă de la pasiunea vieții lui, actoria, la politică.

„E o poveste foarte veche. Totul a început de la grădiniță, la un spectacol de sfârșit de an. Eram îmbrăcați toți în niște șorțulețe albastre. Trebuia să spun poezia și nu îmi aminteam cum începe. I-am zis profesoarei că știu versul, chiar și când mi l-a șoptit la ureche. Am spus poezia, lumea râdea în sală și la final oamenii m-au aplaudat. Eu mă înclinam și lumea mă aplauda. A continuat apoi când aveam 7-8 ani. Stăteam deasupra cinematografului Volga și pentru că eram prea mic să merg, băieții mai mari din bloc au deschis o fereastră din interiorul cinematografului și noi ăștia mici am intrat acolo, am văzut scena celebră din ”Pe aripile vântului” când Rhett o săruta pe Scarlett. Mi-am spus din clipa aia că asta trebuie să fac, să fiu si eu artist, ca să pot să pup fetele. Am ajuns apoi de la Cercul Trompetiștilor la Cercul de Teatru, iar acolo au fost primele contacte cu ce înseamnă această meserie. Și microbul, pe care îl aveam fără discuție, nu din familie, s-a instalat.

A urmat examenul, am intrat, am fost primul. Am rămas 13 băieți pe 7 locuri din 300 și de atunci cifra 13 a început să mă urmărească toată viața. Toate reușitele mele se leagă de un 13. . Am început meseria, am avut șansa să lucrez la Teatrul Național deja din anul 1 de facultate. L-am avut profesor pe Amza Pellea. În perioada respectivă noi chiar aveam acești monștrii sacri ai Teatrului românesc care ne erau profesori și cu care ne vedeam în fiecare zi pe culoare. Din 78 până în 88 am făcut foarte multe filme, 13 filme, 16 telefilme, foarte multe piese de teatru”, a declarat Stanoevici.

Cum a ajuns să intre în politică

„Aici a fost un concurs de împrejurări. Am cochetat cu politica în Franța. În orășelul în care locuiam, cineva, care era în consiliul local și deputat în același timp, candida pentru a fi primarul acelui oraș. Mi-a propus să îl ajut în campanie electorală pe partea de comunicare. Am acceptat să ne sfătuim pe această campanie, fără să fiu plătit. I-am dat niște sfaturi importante, m-a ascultat și a câștigat. Am participat și eu la victoria lui. Apoi mi s-au făcut propuneri de către un parlamentar să intru cu el în campanie, dar asta însemna să fie program full-time. Ăsta a fost primul contact cu politica de acolo.

Am venit în România, iar în 2013, premierul Victor Ponta atunci, mi-a propus să intru în guvernul lui pe poziția de ministru delegat al Românilor de Pretutindeni din simplul motiv că am trăit foarte mult în străinătate. Condiția mea a fost să nu intru în partid. Trei zile mi-a luat să mă hotărăsc. Am avut două realizări importante: pentru cei din Diaspora am obținut eliminarea a trei taxe consulare foarte grele și scumpe și pe partea de teritorii istorice problemele din Valea Timocului”.

În 2019 a decis să candideze la alegerile prezidențiale. „E un gând care mi-a venit într-o noapte la New York plimbându-mă prin oraș, eram prima dată în SUA, avusesem niște întâlniri. Negociasem și un contract pentru construirea unei centuri suspendate pe modelul japonez, în jurul Bucureștiului pentru descongestionarea traficului. Negociasem cu un trust foarte important al cărui patron era un român, care fusese contactat de primăria New York pentru prelungirea metroului newyorkez. Am negociat cu el, era încântat că poate face ceva pentru țara lui. Nu a interesat pe nimeni acest proiect al meu. Mi s-a răspuns că nu e cazul și mi-am dat seama că nu este niciodată momentul pentru cei care conduc și că trebuie să fie cineva acolo sus care să aibă viziune pe termen mediu și lung.

M-am gândit, dar de ce nu aș candida eu? De ce nu m-aș lupta eu să obțin această funcție să fac aceste schimbări? A fi ministru nu e o meserie. Asta s-a coroborat cu ce am văzut urât, cu ceea ce am văzut urât în politica română. Am avut întotdeauna în cap o frază de a mamei mele, care a fost întotdeauna patrioată. A iubit țara asta așa cum m-a iubit pe mine. A venit de două ori în țară și a fost dezamăgită de ce a văzut. Mi-a zis dacă o să mă simt în stare să fac tot ce pot pentru a schimba tot ce e strâmb în țara asta, iar după ce a plecat spre stele am spus că această frază e o obligație pentru mine și în clipa în care am considerat că sunt în măsură, atunci am decis. A fost anul acesta de Paște. Ce se va întâmpla cu copiii noștri. Pentru ei trebuie să ne preocupăm să trăiască într-o altă Românie. Trebuie să votăm așa cum crede fiecare dintre noi. Și dacă vrem să schimbăm ceva din țara asta e ultimul tren. Dacă îi vom vota tot pe ăștia în 50 de ani România nu va mai exista. Va fi o țară sfârtecată în bucăți între unii și alții”.