Ortodoxe 
Sf. 45 de Mucenici din Nicopolea Armeniei; Sf. Mc. Apolonie, Vianor și Siluan

Greco-catolice 
Sf. m. uciși la Nicopole, Armenia

Romano-catolice 
Sf. Victoria, m.

Sfinții 45 de Mucenici din Nicopolea Armeniei sunt pomeniți în calendarul creștin ortodox la 10 iulie. În timpul împăratului Liciniu (308-321), persecuțiile împotriva creștinilor s-au extins mult în Răsărit. Astfel, în cetatea Nicopole din Armenia, unde s-au adunat câteva zeci de creștini pentru a-și mărturisii credința în Hristos, s-a ordonat de către guvernatorul acestei cetăți, Lisiu, prinderea, torturarea și închiderea lor. Creștinii, în număr de patruzeci și cinci au răbdat cu bărbăție chinurile, ba chiar i-au atras de partea lor pe doi dintre paznicii temniței, așa încât au fost condamnați la moarte. Le-au fost tăiate mai întâi mâinile și picioarele după care au fost aruncați în foc.

Alte articole

Calendar ortodox 22 iunie 2025. CRUCE ROŞIE, ce români îşi serbează onomastica duminică

Calendar ortodox 16 iunie 2025. Începutul Postului Sfinților Apostoli Petru și Pavel. Ce este bine să faci în această zi

Duminica a 3-a după Rusalii – Comentarii Patristice

Hristos ne vorbește prin asemănări pe înțelesul nostru, ca să înțelegem. Vorbise deja despre minte ca aflată în captivitate și acum se mută spre ochi, ca să ne învețe cu lucruri ce află înaintea noastră, pentru a pricepe mai ușor și ca să învățăm de la trup ceea ce nu am învățat de la minte. Căci, ceea ce este mintea pentru suflet, este ochiul pentru trup.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Evanghelia după Matei, Omilia 20.3, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip).

(Mt. 6, 23) Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul cu cât mai mult!

Știm că toate faptele noastre sunt curate și plăcute înaintea lui Dumnezeu dacă sunt săvârșite cu inimă smerită, adică din dragoste pentru aproapele și cu gândul la rai. Căci iubirea este împlinirea legii (Rom. 13, 10) . Aici trebuie să vedem ochii ca mijlocul prin care săvârșim totul. Dacă acest mijloc este curat, drept și se îndreaptă către Cel care trebuie să se îndrepte, atunci fără îndoială toate faptele noastre sunt fapte bune, pentru că sunt săvârșite întocmai cu acel mijloc. Și prin tot trupul, Hristos se referă la toate acele fapte pe care El le condamnă și pe care ne cere să le lepădăm. Căci Apostolul numește și anumite fapte, mădulare ale trupului: omorâţi mădularele voastre, cele pământeşti: desfrânarea, necurăţia, patima (Col. 3, 5) și altele asemenea.

 (Fericitul Augustin, Predica de pe Munte 2.13.45, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip).

(Mt. 6, 23) Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul cu cât mai mult!

Dacă ați orbi, ați mai vrea să purtați aur sau mătase? Nu crezi că sănătatea curată este mai de preț decât lucrurile exterioare? Căci, dacă ar fi să ți-o pierzi sau să o irosești, toată viața ta va fi nefericită. Căci atunci când ochii tăi sunt întunecați și puterea mădularelor tale este slăbită, lumina lor fiind stăvilită la fel și mintea când este păcătoasă, viața ta este nenumărate răutăți. Pentru aceea, în trup, țelul nostru este de a ține ochiul curat, precum trebuie să ținem mintea curată, în ceea ce privește sufletul. Dar, dacă stricăm aceasta, cine va mai lumina pe restul, cum vom mai putea vedea? Precum cel ce seacă izvorul poate seca și râul, la fel și cel ce stăvilește înțelegerea poate să dea pierzării toate faptele sale din această viață. De aceea se spune:iar, de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat (Mt. 6, 22) . Căci ce speranță mai este pentru cei de sub comanda sa, când căpitanul vasului este înecat, lumânarea este stinsă și generalul este captiv.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Evanghelia după Matei, Omilia 20.3, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip).

6, 24

(Mt. 6, 24) Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona.

Aici, Iisus numește pe mamona stăpân, nu din pricina firii sale, ci din cauza răutății celor care se închină lui. Numește deci, pântecele domn, nu pentru că i-ar oferi o asemenea cinste, ci din cauza răutății celor care sunt robiți de el. A avea pe mamona ca stăpân al tău este și așa destul de grav, mai grav chiar decât orice pedeapsă și orice răsplată a răului pentru cei care sunt prinși de el. Căci ce răufăcători osândiți pot fi atât de răi, decât cei care, odată ce L-au avut pe Dumnezeu ca Domn al lor, fug de El și se supun acestei lacome obsesii după bani? Chiar și în această viață, urmările idolatriei sunt nespus mari, iar suferințele de nedescris. Gândiți-vă la judecăți, certuri, vătămări ale trupului și ale sufletului trudiri. Iar cel mai rău este că omul cade,  așadar, din cea mai mare binecuvântare, cea de a fi slujitorul lui Dumnezeu.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Evanghelia după Matei, Omilia 21.2, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

(Mt. 6, 24) Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona.

 Pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi. Hristos nu spune că unul îl va urî pe celălalt, căci cu greu poate conștiința cuiva urî pe Dumnezeu. Însă Dumnezeu este disprețuit atunci când omul nu se mai teme de El, dar își pune nădejdea în bunătatea Sa. Sfântul Duh ne cheamă de la această faptă a nepăsării și a păcatului când spune prin proorocul: Să nu adaugi păcate peste păcate.  Şi să nu zici: Mila Lui este mare, va curăţi mulţimea păcatelor mele (Înţ. Sir. 5, 5-6). Ia seama la ceea ce spune Pavel:nu știi că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă? (Rom. 2, 4). Căci a cui milă poate fi socotită la fel de mare ca cea a Celui care iartă toate dacă oamenii se întorc la El? El face mlădița sălbatică de măslin părtașă grăsimii copacului de măslin. În același timp, a cui asprime poate fi socotită la fel de mare ca asprimea Celui care nu a cruțat ramurile firii, ci le-a rupt din cauza necredinței (Rom. 11, 17-22)? Prin urmare, acela care dorește să Îl iubească pe Dumnezeu și vrea să nu-L supere, să curețe pornirea inimii sale de orice duplicitate. În acest fel, cugetaţi drept despre Domnul şi căutaţi-L cu inimă smerită (Înţ. Sol. 1, 1).

(Fericitul Augustin, Predica de pe Munte 2.14.48, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)