Ce este pogonofobia, frica iraţională de oamenii cu barbă. Această fobie poate afecta calitatea vieţii

Ce este pogonofobia. Puţini oameni ştiu că barba a născut două afecţiuni psihice antagonice. Cea mai cunoscută este pogonofilia, care se „traduce” printr-o atracţie bolnavă pentru barbă şi bărboşi. Despre acest fetiş s-a tot vorbit în ultima vreme, psihologii fiind de părere că este tot mai greu de identificat în avalanşa de mofturi şi de fiţe din societatea modernă.

Această fobie a fost descoperită în 1851, însă originea etimologică a cuvântului se găseşte în Grecia antică: „pogon“ înseamnă barbă, iar „phobos“ înseamnă frică. Motivele pentru care o persoană dezvoltă o reacţie bizară, anxioasă de regulă, faţă de barbă sunt foarte variate.

De exemplu, unii oameni asociază podoaba facială cu bărbaţii care se îngrijesc puţin şi care pot fi, de asemenea, murdări, purtători de microbi fatali. Alţi subiecţi leagă părul facial de fanatismul religios. În alte cazuri, barba poate provoca neîncredere sau poate fi văzută ca o manifestare excesivă.

Citeşte şi: Ce fobie are Lidia Buble la Asia Express: „Pentru mine este cel mai urât lucru”

Ce este pogonofobia

Potrivit Harvard Health, este o tulburare de anxietate care determină o persoană să aibă o „teamă persistentă, excesivă, nerealistă” de bărbi. Bineînţeles, dacă o persoană se teme de ceva încearcă să evite lucrul respectiv, dar, ţinând cont de popularitatea bărbilor în ultimii ani, situaţia a devenit tot mai dificilă pentru persoanele care suferă de pogonofobie.

Această fobie afectează calitatea vieţii persoanelor suferinde. Simptomele cognitive includ teama, durerea, confuzia şi lipsa de concentrare. Unele dintre simptomele sunt însă de-a dreptul fizice: hiperventilaţie, uscăciunea gurii, transpiraţie abundentă, tremurături, greaţă şi vărsături.

Vezi şi: Fotofobia, un nou simptom asociat infecţiei cu coronavirus. Apare în faza de debut a bolii

Ca şi în cazul altor fobii, pogonofobia poate fi tratată şi amelioarată. Rareori însă dispare complet. Psihoterapia este foarte eficientă, potrivit multor cercetări. Există diferite tratamente în funcţie de orientarea terapeutului.

Una dintre cele mai eficiente este intervenţia comportamentală cognitivă, care include de obicei tehnici de relaxare (exerciţii specifice, completate sau nu cu tratament medicamentos) şi tehnici de expunere, notează Adevărul.ro.