Reţeaua Natura 2000 acoperă în prezent aproximativ 18% din suprafaţa terestră a UE şi peste 145 000 km² din suprafaţa marină a acesteia. Principalele ţări implicate în această recentă extindere sunt Regatul Unit, Franţa, Belgia, Grecia, Cipru, Ungaria, Lituania şi Italia. Natura 2000 reprezintă elementul central al luptei duse de Europa împotriva declinului biodiversităţii şi pentru protejarea serviciilor ecosistemice.

„Natura 2000 reprezintă la momentul actual unul dintre cele mai eficace instrumente de care dispunem la nivel european pentru a combate declinul biodiversităţii. Această reţea joacă un rol esenţial în strategia noastră de protejare a patrimoniului natural. Doresc să salut cu precădere lărgirea sferei de acoperire a reţelei în ceea ce priveşte mările Europei: protejarea mediului marin european şi a caracteristicilor sale unice nu a fost niciodată mai importantă”, a declarat Janez Potočnik, comisarul european pentru mediu.

Alte Articole

Vestea tristă a dimineții. Din păcate, e vorba despre Camelia ...

Bill Gates, anunţul care dă fiori omenirii după varianta Omicron: ...

Cum îţi găseşti telefonul pierdut sau furat, chiar dacă ...

Natura 2000 este o vastă reţea de zone de conservare a naturii, creată pentru a asigura supravieţuirea celor mai preţioase şi a celor mai vulnerabile habitate şi specii europene. Reţeaua este formată din circa 26 000 de situri, ultimele extinderi adăugând un număr de 166 de noi situri totalizând o suprafaţă de aproape 18 800 km². Peste 90% din suprafaţa adăugată este alcătuită din situri marine (17 000 km ²), în principal din Regatul Unit, dar şi din Franţa, Belgia, Grecia, Cipru şi Italia.

Noile siturile marine vor oferi un refugiu vital pentru multe dintre cele mai rare şi mai vulnerabile specii europene. Printre extinderile din apele teritoriale britanice ale Oceanului Atlantic se numără 9 recife de apă rece, inclusiv recifele din largul insulei Rockall, care reprezintă adevărate „oaze” de biodiversitate unde trăiesc corali, păianjeni de mare şi numeroase alte specii fără denumire ştiinţifică.

În Marea Mediterană, existenţa noilor situri va îmbunătăţi protecţia unor specii emblematice precum ţestoasa verde      (Chelonia mydas ), broasca ţestoasă de mare ( Caretta caretta ) şi foca-călugăr de Mediterana ( Monachus monachus ), care joacă un rol esenţial în ecosistemele pe care le populează.

Aceste extinderi ale reţelei vor duce totodată la sporirea protecţiei acordate unei game întregi de habitate terestre valoroase, inclusiv turbăriile din Lituania, câmpiile de sare din Ungaria şi păşunile calcaroase bogate în specii din Italia şi Cipru.

Adoptarea a acestor decizii ale Comisiei reprezintă un pas important către finalizarea instituirii reţelei Natura 2000 până în 2012, o activitate fundamentală inclusă în gama de propuneri din noua strategie a UE în domeniul biodiversităţii adoptată de Comisie în acest an.

Natura 2000 este o reţea de zone protejate, alcătuită din arii speciale de conservare instituite în conformitate cu Directiva privind habitatele a UE şi din arii de protecţie specială instituite în temeiul Directivei privind păsările a UE. Natura 2000 nu reprezintă o cămaşă de forţă: în cadrul reţelei se pot desfăşura în continuare activităţi precum agricultura, silvicultura şi activităţile de agrement, în măsura în care acestea sunt sustenabile şi în armonie cu mediul natural.

Statele membre îşi selectează siturile Natura 2000 instituite în temeiul Directivei privind habitatele în parteneriat cu Comisia; odată selectate, zonele respective sunt recunoscute oficial de Comisie ca „situri de importanţă comunitară”, cum a fost cazul şi astăzi. Acest proces confirmă statutul oficial al siturilor şi consolidează obligaţiile de a le proteja. Ulterior, statele membre au la dispoziţie şase ani pentru a implementa măsurile necesare de gestionare a siturilor în vigoare şi pentru a le desemna ca arii speciale de conservare.

Cea mai recentă actualizare priveşte 15 state membre şi creşte cu 166 numărul „siturilor de importanţă comunitară”. Extinderile recente acoperă şase regiuni biogeografice: alpină, atlantică, boreală, continentală, mediteraneeană şi panonică.

Gama zonelor protejate este vastă, variind de la pajişti înflorite la sisteme de peşteri şi lagune. Cele nouă regiuni biogeografice ale reţelei reflectă marea varietate a biodiversităţii din UE.

Biodiversitatea – resursa limitată care reflectă varietatea formelor de viaţă pe pământ – este în criză. Ca urmare a activităţilor umane, speciile dispar într-un ritm fără precedent, cu consecinţe ireversibile pentru viitorul nostru. Uniunea Europeană combate această tendinţă, stabilindu-şi recent un nou obiectiv de stopare a declinului biodiversităţii în Europa până în 2020, prin protejarea unor servicii ecosistemice precum polenizarea (şi restabilind aceste servicii acolo unde au suferit degradări) şi prin intensificarea contribuţiei UE la efortul de evitare a declinului global al biodiversităţii. Natura 2000 reprezintă un instrument esenţial pentru atingerea acestui obiectiv.