Cele mai bizare colecţii din lume GALERIE FOTO

Dorinţa oamenilor de a colecţiona lucruri nu cunoaşte graniţe şi fiecare are pasiunea lui. Dacă unii colecţionează timbre sau cărţi poştale, jucării sau etichete, alţii au interese de-a dreptul bizare. Chiar şi aşa, ei tot colecţionari, chiar dacă nu se încadrează în tiparele convenţionale.

Iată cele mai ciudate colecţii din lume:

Colecţia de artă pe capace de toaletă

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Barney Smith este un texan neaoş, care colecţionează capace de toaletă cu motive artistice. Inedit este însă faptul că el nu cumpără capacele gata ornate, ci le creează cu mâna lui. În 30 de ani, a strâns peste 700 de capace de toaletă.

Alte articole

CHIROMANŢIE. Ai această linie în palmă? Semnul despre care se spune că indică succesul financiar după 30 de ani

Cu profu’ la psihiatru. Cadrele didactice vor fi testate o dată la patru ani! Controlul psihiatric, obligatoriu și pentru cei care vor să ajungă titulari la catedră

Colecţia de pliculeţe de zahăr

Phil Miller este proprietarul unei impresionante colecţii de pliculeţe de zahăr şi chiar a inventat un cuvânt pentru pasiunea lui. El se autodefineşte ca sucrologist. Piesele de rezistenţă ale colecţiei lui Phil Miller sunt pliculeţele care au pe ele chipurile preşedinţilor americani.

Colecţia de mâncare arsă

Această colecţie este de fapt un adevărat muzeu, fondat spre sfârşitul anilor ’80, primul exponat fiind ce s-a ales dintr-un ibric de cidru de mere uitat pe foc în timpul unei fascinante şi interminabile conversaţii telefonice. Colecţia mai conţine cartofi care ar fi trebuit să fie prăjiţi, felii de pâine uitate în prăjitor, bucăţi de pizza sau creveţi.

Colecţia de scame din buric

Orice explicaţie am încerca să găsim pentru o asemenea pasiune, cea mai bună este cea furnizată de colecţionarul Graham Barker: „Pe 17 ianuarie 1984 eram într-un hotel din Brisbane şi nu aveam ce face. Noaptea era călduroasă, dar totuşi furtunoasă, afară era prea multă umezeală, înăuntru era prea cald şi nu aveam nicio ocupaţie. Atunci mi-a atras atenţia buricul meu, care avea… scame. Le-am „cules” şi am început să mă gândesc la acest aspect. Eram curios cam câte scame în buric poate „produce” un om, poate suficiente cât să-şi facă o pernuţă? Singura modalitate prin care puteam afla era să încep să le colectez. Prima scamă am stocat-o în cutiuţa unui film foto, iar de atunci a început istoria colecţiei”.

Colecţia de fetuşi

La începutul secolului 20 o colecţie de fetuşi umani cu diferite anomalii făcea senzaţie printre curioşi. Corpurile micuţe erau conservate în formaldehidă şi ţinute în borcane de sticlă pe care curioşii le analizau cu mare atenţie. În prezent, astfel de colecţii sunt interzise în majoritatea ţărilor, însă pasionaţii de astfel de anomalii au găsit o modalitate de a fenta legea şi au făcut replici din cauciuc pentru a-şi satisface dorinţa de a colecţiona rămăşiţe umane care mai de care mai bizare.