La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Român a cerut un plan pentru crearea unei organizaţii de pionieri, după modelul organizaţiei de pionieri din Uniunea Sovietică. Astfel, s-au format primele detaşamente de pionieri din Capitală. Pe 30 aprilie 1949, 500 de copii au rostit un angajament şi au primit cravatele roşii.

Intrarea în cadrul organizației se făcea într-un cadru festiv, prin rostirea unui promisiuni solemne pe scenă. „Eu, …(numele si prenumele), intrând în rândurile Organizației Pionierilor, mă angajez să-mi iubesc patria, să învăţ bine, să fiu harnic şi disciplinat, să cinstesc cravata roşie cu tricolor”

Alte Articole

Codin Maticiuc a rămas fără telefon în autobuz! „Cumva ...

Proiectul Gregy, de interconectare energetică între Grecia ...

Preţ carburanţi 25 aprilie 2024. A crescut preţul la benzină

Pe acea scenă, într-o sâmbătă după-amiaza, a urcat şi Cezar Mereuţă, elev eminent numit atunci conducător de unitate la fostul Colegiu Sf. Sava (în acea perioadă Liceul de băieţi nr. 1 „Nicolae Bălcescu”).

Acum, la mai bine de 60 de ani, bucureşteanul face o incursiune printre amintiri.

„Pe 30 aprilie, la Palatul Griviţa, a avut loc şedinţa de consituire a acestei unităţi şi a organizaţiei de pionieri. Au fost 9 unităţi de pionieri, toate din Bucureşti. Am fost chemat pe scenă şi Tohari Georgescu, secretar CC al PMR şi ministru al Afacerilor Interne, mi-a legat cravata la gât. Eram foarte emoţionat”, a povestit Mereuţă.

Palatul Cotroceni, de la palat regal la palat al pionierilor

A urmat un an plin de emoţii şi transformări, un an în care copilul de 13 ani a devenit brusc un om „mare” cu responsabilităţi. Prin hotărâre de Guvern, fostul palat regal a devenit Palatul Pionierilor. Astfel, în primul an în palat au avut acces cei 9 conducători de unităţi şi comandanţii de detaşamente, în total vreo 40 de copii.

„40 de copii în tot palatul, cu teren de baschet, teren de înot, tot în jurul nostru. Un fel de nomenclatură de copii, ceva inimaginabil. Senzaţia că aveai atâtea facilităţi te făcea, fără să vrei, în timp, să devii un fel de activist. Îţi dădeai seama că senzaţia era: dom’le e o nebunie ce mi se întâmplă”, povestește Cezar Mereuță.

A profitat din plin de tot. A mers la cercurile de şah, pictură, desen şi literatură. A înotat pentru prima dată într-o piscină şi a jucat pentru prima dată baschet, urmând să facă mai târziu patru ani de performanţă.

„Pentru mine a fost un şoc, până atunci nu avusesem parte de aşa ceva, şi deşi mă trăgeam dintr-o familie de intelectuali, dar piscină, terenuri de baschet în curte, nu visasem. Pe lângă toate astea, senzaţia de mic copil de a înţelege că eşti cineva, o persoana importantă”, a spus Cezar Mereuţă.

Din păcate, viaţa a luat o altă întorsătură şi copilul a simţit pentru prima dată gustul amar al dezamăgirii. Prin statut, pionierii erau cei care aveau vârsta între 9 şi 14 ani. La 14 ani ieşeai din organizaţia de pionieri şi puteai intra în organizaţia de UTM.  

Respins în UTM, deşi fusese şef de promoţie, fusese un elev dat ca exemplu peste tot

„Anul mă marcase atunci profund pozitiv. Mai tâziu a fost anul care a marcat comparaţia formidabilă în ceea ce se dorea să se arate şi ceea ce era în fond societatea aceea”, a explicat Mereuţă.

În anul 1950, în toamnă aşa cum era normal, Mereuţă trebuia să intre în organizaţia tineretului muncitor. Venea din calitatea de conducator al unităţii de pionier şi nimeni n-ar fi crezut că un asemenea copil ar putea să nu fie primit în UTM din prima. Dar uite că s-a întâmplat. Cezar Mereuţă a fost respins în UTM, deşi fusese şef de promoţie şi un elev dat ca exemplu peste tot. Abia atunci a înţeles de ce fusese ales conducător de unitate: era elev la Colegiul Sf. Sava, era şeful promoţiei, avea tată membru de partid al partidului la putere cu partidul comunist, avea dosar bun.

Din păcate, în acelaşi an are loc constituirea Partidului Muncitoresc Roman, ocazie cu care mai mult de jumătate din membrii Partidului Social Democrat Titel Petrescu sunt excluşi din partid. Tatăl lui s-a numărat printre ei. Şi asta nu e tot, tatăl lui a fost declarat duşman al poporului pentru că era fiul fostului director general al Căilor Ferate.

„Imaginează-ţi adunare cu toţi copiii, cu directorul adjunct la catedră. Se discută primirea lui Cezar Mereuţă în UTM. Colegii mei, conducători de detaşament, se ridică şi spun: sub coada acitivităţii la vedere excepţionale a lui Cezar Mereuţă se ascund alte maniere, maniere burgheze. Copii la 13 ani. În acele vremuri, prietenii îţi dădeau în cap”, își amintește pionierul.

În acel moment a fost marcat pe viaţă. Acea şedinţă i-a dezvălui realitatea absolută a societăţii. Atunci a înţeles că ierarhia de valoare nu contează. Asta l-a urmărit toată viaţa, a înţeles că societatea era construită pe alte valori decât meritele reale. Avea apoi numai un sentiment de greaţă, nu mai avea încredere în nimeni.

Tatăl trecuse printr-o chestie similară. Cât timp fusese membru de partid fusese şi director de liceu, apoi profesor în Politehnică. După ce a fost exclus din partid a fost dat afară şi din Universitate şi abia a găsit un post amărât de profesor de matematică la o şcoală tehnică de chimie. O cădere infernală. Bunicul şi-a pierdut casa trăind ultimii ani din viaţă într-o cameră sărăcăcioasă, într-o mizerie de nedescris.

Sprijinit de familie și motivat cu ambiție, Cezar Mereuţă a reuşit să treacă peste acele piedici și să intre în UTM doi ani mai tâziu. În tot acest timp a fost candidat UTM, fiind atent verificat şi supravegheat. Și-a finalizat studiile cu cele mai bune rezultate. A terminat facultatea printre primii opt studenţi şi a fost repartizat în Bucureşti la uzina de autobuze Rocar care acum este teren viran.

Visul lui era însă să intre în învăţământul superior şi să plece din uzina unde a fost maistru, inginer stagiar, inginer de schimb, şef de secţie de producţie, şef de secţie de cercetare, şef de cercetare proiectare şi în preajma Revoluţiei director tehnic. Revoluţia l-a făcut director general pentru un an.

A plecat cât a putut de repede pentru a intra în învăţământ, meseria la care a visat o viaţă întreagă. Atunci în ’89 avea 53 de ani şi visul nu şi-l realizase. A reuşit să intre în învăţământul superior aşa cum şi-a dorit. În 1996, la 60 de ani, a devenit conferenţial universitar la SNSPA. În tot acest timp, din ’92 de când a plecat de la Rocar până în 96 a scris o multime de cărţi.

A predat până la vârsta de 70 de ani la Universitatea de stat din Piteşti şi la SNSPA.

Timp de 18 ani, între 1993 şi 2011, Cezar Mereuţă a avut în cap un singur subiect de cercetare, pe care voia să-l lase urmaşilor. S-a jucat cu cifrele şi a constatat că 14 ţări ale lumii fac 80% din Produsul Intern Brut total. Atunci a înţeles că ne aflăm în faţa unei asimetrii a puterii colosale şi şi-a promis că asta va fi cercetarea vieţii lui și a făcut-o. În acestă primăvară a venit și rezultatul mult așteptat, cartea „Clasele concentrării economice şi factorul 80%„. 

Lucrarea prezintă principalele rezultate ale cercetărilor desfăşurate în perioada 1993-2011 referitoare la gradele de concentrare ale cifrei de afaceri pe pieţe clasificate, în intenţia iniţială de a elabora o metodă de identificare a priorităţilor strategice în restructurarea companiilor româneşti. Cercetările s-au concentrat pe demersul de verificare a principiului 20/80 în cazul pieţelor clasificate, identificând companiile care acopereau cumulat 80% din cifra de afaceri a unei pieţe date, ca „noduri” care defineau performanţa economică a pieţei.

Lucrarea se adresează în egală măsură decidenţilor politici, uniunilor patronale, uniunilor sindicale şi mediului de afaceri în general.

Pentru cercetători şi studenţi, lucrarea oferă o cale către aprofundarea incitantă a tulburătoarei teme a concentrării economice în sistemele de companii, şi nu numai.

„Asta rămâne după mine. Asta este filosofia de putere a lumii”, a spus prof.dr. Cezar Mereuță.

Repere ale activităţii ştiinţifice:

• Laureat al premiului „Virgil Madgearu” al Academiei Române în anul 1996 pentru lucrarea Analiza diagnostic a societăților comerciale în economia de tranziție 
• Laureat al premiului „Virgil Madgearu” al Academiei Române în anul 2000 pentru lucrarea Analiza de competitivitate a economiei românești. Orizont 2000-2005-2010. Soluții strategice alternative
• Laureat al premiului Asociației Generale a Economiștilor din România în anul 2004 pentru lucrarea Analiza nodală a sistemelor de companii
• Medalia de aur ABI ( American Biographical Institute) pentru cercetări în domeniul concentrării economice, 2007
• Diplomă de excelență pentru merite deosebite în dezvoltarea cercetării economice românești, acordată de Institutul Național de Cercetări Economice în anul 2010
• Diplomă de excelență pentru performanțe profesionale deosebite în studierea dinamicii structurii economiei, acordată de Asociația Generală a Economiștilor din România în anul 2011.