Începuturile Evului Mediu pe teritoriul Moldovei sunt încă învăluite în mister din punct de vedere documentar. Istoricii pot reface tabloul general al acestui teritoriu în secolele IV-XIV mai mult pe baza descoperirilor arheologice decât pe sursele documentare.
Istoria Moldovei din primele secole ale erei creştine, mai ales după ruperea faţă de referinţele documentare ale lumii romane, este învăluită în negura vremurilor. Foarte puţine menţiuni documentare fac referire la spaţiul dintre Carpaţi şi Nistru în epoca „veacurilor întunecate”. Bântuit multă vreme de triburi migratoare fie de origine turcică, fie mongolă, istoria spaţiului carpato-nistrean a fost conturată mai mult pe baza descoperirilor arheologice. Acestea, ca de altfel şi opiniile unor istorici de renume precum Constantin C. Giurescu sau Mircea Petrescu Dâmboviţa, arată că teritoriul de astăzi al Moldovei a fost locuit, fără întrerupere, timp de milenii, inclusiv în veacurile întunecare, chiar dacă populaţia locală a fost nevoită să facă faţă unor invazii covârşitoare din partea triburilor migratoare. Deşi informaţiile sunt sărace, istoricii au reuşit să contureze un tablou general, al unei epoci misterioase, într-o zonă puţin cunoscută cronicarilor sau istoricilor vremii.
Supravieţuirea şi sinteza cu lumea barbară