Otilia Caloian povesteşte că, în ultimii 20 de ani, a ajutat mulţi bătrâni. În fiecare bătrân îi vede pe bunicii ei, care au crescut-o.

Îşi aminteşte perfect primul caz căruia i s-a dedicat, o femeie fără picioare, care făcea curăţenie într-un bloc: „Primul bătrân pe care l-am ajutat a fost o femeie din Alexandria care, la 30 de ani, își pierduse ambele picioare, călcând-o trenul. Toată viața a stat fără picioare. Nu cerșea. Făcea curățenie în două scări de bloc și se târa pe cioturi… Am rugat un coleg, jurnalist la un ziar foarte cunoscut, să facă un reportaj despre ea. Cazul bătrânei a impresionat atât de mult, încât a doua zi de la apariție, avea și proteze, dintre cele mai bune, chiria gratuită și multe ajutoare. Astfel, câte zile a mai trăit, bătrâna a putut să meargă„.

Alte Articole

Jador a vorbit despre relația secretă cu Andreea Bălan: „Pentru ...

Oana Zăvoranu vrea să facă bani, așa că vinde lucruri din ...

Adrian Enache a dezvăluit care este cea mai mare slăbiciune ...

Între timp, Otilia şi-a luat licenţa în jurnalism şi şi-a dat seamă că, în calitate de jurnalist, este destul de influentă. A decis să-şi pună această influență în serviciul săvârșirii de fapte bune.

Citeşte şi Gest de o nobleţe desăvârşită: Şi-a dezbrăcat uniforma de poliţist şi a făcut curăţenie lună în casa unui bătrân, în ajun de sărbători

În urmă cu șase ani, a pus bazele Asociației Fight for Life Charity, care ajută copiii vulnerabili, din familii foarte sărace sau abandonați, precum și pe bătrâni. A creat și platforma www.euajut.ro, unde sunt prezentate cazurile umanitare de care se ocupă asociaţia.

Ce categorii de persoane primesc ajutor prin intermediul asociaţiei înfiinţate de Otilia Caloian

Otilia spune că oamenii au, în general tendinţa, de a-i ajuta în special pe copii: „La bătrâni nu se gândește mai nimeni. Eu ajut și copiii, dar și bătrânii. Astfel, am creat campania O masă caldă și, de șase ani, ofer alimente, produse de igienă, medicamente, bătrânilor singuri. Nu mi-a fost greu să-i găsesc. Doar a trebuit să mă uit mai atent în jurul meu și să-i observ„. 

Otilia rememorează o discuţie cu o cunoştinţă, care i-a adus multă amărăciune în suflet şi lacrimi în ochi: „M-am întâlnit cu o cunoștință, care mi-a spus: Te tot văd pe Facebook că mergi pe la toți moșii și toate babele. Cum ai putea? Că mie mi-ar fi silă numai de mirosul lor!. Atât de tare m-au durut acele vorbe, încât am plâns. Bătrână era și bunica mea, pe care o îmbrățișam strâns și îi sărutam mâinile și obrajii ori de câte ori o vedeam. Și nu îmi era niciodată silă de ea. La fel ca ea sunt și ceilalți bătrâni. Niște oameni cu ochii triști, care au muncit și cotizat o viață întreagă, și care acum sunt uitați de propriii copii prin case sau prin aziluri”.

Bătrânii care locuiesc singuri sunt vizitaţi lunar de Otilia

Otilia Caloian spune că la azilurile de bătrâni ajunge doar de trei ori pe an. În schimb, la bătrânii care locuiesc singuri, ajunge lunar: „Alimente le livrăm lunar, celor care locuiesc singuri. La azile merg cam de trei ori pe an. De Crăciun, de Paște și în luna martie. Aș merge mai des, dar nu am fondurile necesare. Le ofer bătrânilor cadouri, ce știu eu că le place, și, cel mai important, îi ascult. Stau cu ei de vorbă, îi las să-mi povestească absolut ce doresc ei. Tot timpul rog câte un cântăreț-doi de muzică populară să mă însoțească, și, de fiecare dată, organizăm la azil și câte un mic spectacol. Mulți dintre bătrâni intră în horă, râd. Îmi spun că nu au mai jucat o horă de 30-40 de ani„.

Citeşte şi Numai în pielea lor să nu fii! Mărturiile răvăşitoare ale cadrelor medicale care s-au izolat de familii: „Noaptea, plângem în perne”

Femeia povesteşte că, din păcate, nu are mulţi voluntari care să o ajute cu distribuirea celor necesare bătrânilor. Şi nici companii care să o ajute cu fonduri. În schimb, o ajută multe persoane fizice: „Români din toate colțurile lumii donează din puținul lor. Eu colectez donațiile și apoi cumpăr alimente, medicamente de pe rețetele oamenilor, produse de igienă, dezinfectanți și, împreună cu soțul meu, fac pachete și apoi le ducem la ușile și porțile oamenilor […] Am fost ajutați de o singură companie, Universal Solution, unde sunt două doamne minunate, Elvira Munteanu și Monica Vioiu, care ne sprijină ori de câte ori avem nevoie”.

Echipa emisiunii „Visuri la cheie” s-a implicat în unul dintre cazurile semnalate de Otilia

În urmă cu trei ani, Otilia Caloian s-a angajat să ridice casa unei femei bolnave de cancer, cu trei copii, dintre care unul diagnosticat cu autism. A creat campania Căsuța Violetei şi a făcut din Violeta o mică vedetă.

„Toată lumea o iubea și îi transmitea mesaje de însănătoșire. Am strâns leu cu leu, euro cu euro și i-am construit casa. De campania mea au auzit și cei de la Visuri la cheie. Nu am apelat eu la ei. Ei m-au sunat, că vor să mă ajute, că au rămas impresionați de cum am implicat eu comunitatea în acest caz. Au venit la Vișinești, Dâmbovița, unde era casa, au acceptat cazul și au terminat casa ridicată de mine. 

Omid Ghannadi, unul dintre arhitecții de la Visuri, și acum se mai interesează de situația copiilor (mama lor a murit între timp), iar ei acum sunt ca și copiii mei. Casa de la Vișinești cred că este, de departe, cea mai frumoasă casă din toată istoria emisiunii Visuri la cheie. S-a pus atât de mult suflet acolo, atât din partea mea, a mii de donatori, dar și a echipei de la Visuri la cheie, încât a ieșit ceva minunat”, povesteşte, cu mândrie, Otilia Caloian.

Epidemia de coronavirus a împiedicat-o să ajungă la bătrânii din aziluri

Otilia Caloian spune că nu a avut cum să mai ajungă la bătrânii din aziluri după ce a început epidemia de coronavirus, dar a ajuns la casele de copii şi la câteva sute de familii nevoiaşe: „Le-am pregătit bunătăți de Paște și le-am lăsat la poartă. Copiii sunt și mai pupăcioși. Dacă i-ați vedea cum stau triști prin gard, cu lacrimi în ochi și cum îmi spun că nu or să mai chiulească niciodată de la școală, că e mai bine la școală decât în izolare… Persoane fizice, în ultima lună, am ajutat 350 de familii de bătrâni sau care au copii, dar care sunt foarte săraci. Pur și simplu nu au ce mânca”.