Cum a ajuns o româncă simbol naţional în Marea Britanie în lupta anti-Covid. Povestea emoţionantă a Claudiei

Românca a povestit pentru G4Media.ro că nu vorbea nici limba engleză fluent. Puțină franceză și mai multă rusă, pe care a învățat-o la școală. La 38 de ani și-a luat două genți mici în spate cu câteva haine și-a plecat în Anglia pentru a-i oferi un viitor mai bun fiului său, pe atunci adolescent.

După ce a dat un interviu pe Skype, a fost chemată în Anglia, la Walsall, la nord de Birmingham, să se angajeze cu normă redusă. „Am zburat la Luton și m-am trezit singură în aeroport, la 7 dimineața ca într-un film. Mi se părea că sunt la televizor. Cineva îmi spusese să ies din aeroport și să mă duc să iau un autobuz, că sigur găsesc, că au un sistem foarte bine pus la punct. Eu, cu engleza mea, mă luptam să-i înțeleg pe britanici.

Am luat autobuzul și -am ajuns după-masă la Birmingham, unde vorbisem să stau în chirie. Ori n-am înțeles eu bine înainte să ajung, ori nu știu ce s-a întâmplat, dar doamna la care m-am dus să mă cazez mi-a zis că se eliberează camera doar de la data de 1, luna viitoare. Era 9 martie 2013 când am ajuns la cazare.

„Și ce fac acum?”, mi-am zis. Femeia la care mă dusesem a început să dea ea singură telefoane, să mă ajute. A găsit un loc la o mansardă, o cameră cu 200 de lire cu un pat. A fost foarte de treabă, m-a și luat cu mașina și m-a dus să mă cazeze. Nu mă cunoștea, eram doar o străină într-o țară străină, încercând să-și facă o viață nouă la 38 de ani„, a povestit Claudia.

Alte articole

Proiect de OUG: MApN pregăteşte personalul medical pentru intervenţii în situaţii de urgenţă şi stare de război

Ce s-a ales de Monica din trupa Angels. Noua ocupație a vedetei este total neașteptată: „Sunt mândra de mine și merg în continuare înainte pe acest drum”

Citeşte şi: Incredibil. O româncă stabilită în Marea Britanie a călătorit 1.500 de kilometri pentru a-şi tunde părul

Despărțită de soț în România, cu care nu se mai înțelegea, cu băiatul adolescent rămas la bunici la Călărași și în grija surorii sale, Claudia începea să spere tot mai mult că lucrurile se vor așeza într-un fel, mai ales după ce a obținut un post mai bun la Spitalul Universitar din Coventry.

„Eu prind drag de locuri și de oameni și nu prea am vrut să plec. Cumva, destinul a lucrat în așa fel încât să accept. Eram de aproape un an în Anglia și viața mea începuse, cumva, să reintre în normal. Am tras și mai tare. Eu sunt ambițoasă de fel, nu renunț niciodată la ce îmi propun. Copilul meu, care azi e adult, are 23 de ani, era adolescent atunci și-l lăsasem cu mama și cu tata în România și cu sora mea care l-a răsfățat, a avut multă grijă de el. Am făcut tot ce-am putut să-l aduc și pe el. Dar l-am întreabat înainte, mereu i-am oferit această posibilitate de a alege, fiindcă așa cred eu că este normal. A ales să vină și el și iată, ne-am reîntregit.”, mai spune Claudia.

Cu fiecare an ce trece, Claudia avansează la locul de muncă. Ajunge una dintre cele mai apreciate angajate. Într-o lună își depășește norma de ore cu 65. Adică stă 65 de ore peste program. Ajunge să conducă secția în spital și e mentorul unei generații. Câștigă premii care se acordă în serviciul public de sănătate, premii precum Extra Mile Award for „Outstanndig Care.”

Marea Britanie e printre cele mai afectate ţări de coronavirus, mai ales după prima perioadă, când se adoptă o strategie fără prea multe restricții, militându-se pe imunizarea în masă. Pacienții continuă să vină în spitalul Universitar din Coventry.

Claudia Anghel nu-și ia nici o zi liberă și e în prima linie: „Femeile nasc, ce să facem, să le părăsim? Ce-ar însemna asta? Mi-am pus masca, echipamentul de protecție și acolo am fost zi de zi la fel ca întotdeauna.”

Într-o campanie națională care marchează 72 de ani de aînființarea Sistemului de Asistență Medicală de Stat din Regatul Unit, Claudia Anghel e aleasă ca unică reprezentantă din rândul moașelor. 

„Să fac eu poze, să apar eu undeva? Nu prea vreau. Ajută la ceva?”, și-a întrebat colegii din spital atunci când cei din conducere i-au spus că va fi imaginea NHS. „Da, ești a noastră, ești mândria noastră și trebuie să apari. Vei face niște fotografii, atât”, i s-a răspuns.

Luna trecută, Claudia a fost chemată la o sesiune foto. S-a trezit față în față cu John Rankin, un fotograf celebru de modă din Marea Britanie, care se ocupă în special de vedete. E unul dintre cei mai importanți artiști contemporani din acest domeniu.

„A fost foarte prietenos, m-a făcut să mă simt bine. Am tot povestit despre munca mea, despre copii, despre viață. Vorbea foarte mult și-am încheiat ședința rămânând prieteni. Eu nu știu să pozez, nu știu să stau. M-a ajutat. Apoi am văzut ce se întâmplă și cum lucrurile iau amploare.”

Rankin, într-o intervenție la BBC, vorbește despre întâlnirea cu Claudia și cu ceilalți angajați aleși în campania NHS:

„Venind după săptămâni de izolare și întâlnindu-i pe ei, care muncesc cu atâta pasiune și sunt acolo pentru noi, toți ceilalți, m-a făcut să mă simt foarte umil. Ei sunt atât de devotați și au fost în tot acest timp în prima linie. Ei sunt eroii zilelor noastre.”

Imaginea Claudiei semnată de Rankin apare la BBC și face înconjurul țării. Nu e totul. Încep să curgă mesajele. Multe. De la paciente, foste paciente, de la colege. E sunată de posturile naționale de TV, apare în principalele publicații din UK.

„Îți mulțumim Claudia, ești eroina noastră”, îi scrie o englezoaică pe pagina de facebook.

Imaginea Claudiei tronează și în Piccadilly Circus în Westminister. „Nu sunt nici un erou, doar mi-am făcut munca mea. Sunt un om obișnuit”, mărturiseşte românca pentru G4Media.ro.