Cum să păstrezi murăturile tari şi fără mucegai. În general, orice fel de murătură cere:  ţelină cu frunze, usturoi, morcovi, arpagic, mere tari de toamnă plus: tulpini de mărar uscat (1-2 legături la borcan de 10-15 litri), 3-4 legături de cimbru uscat la borcan, hrean, 3-5 rădăcini la borcan, crenguţe vişin verde – 3-4 la borcan plus (pentru zeama ce va fierbe): sare 1-2 linguri la 1 litru lichid, oţet – dacă e în oţet murătura – 3-5 litri la 10-15 litri lichid, piper – cca 20 g la borcan 10 litri, foi dafin – cca 10-15 foi per borcan 10 litri, boabe muştar – cca 2 linguri la borcan 10 litri, aspirinã – 1 pastilă per litru, conservant 10-20 g la litru.

Aceste legume, zarzavaturi şi mirodenii dau aromă şi mai ales păstrează tari şi proaspete legumele murate. Tăiate ornamental şi puse cu un anume dichis, la vedere, dau borcanului de murături şi un aer decorativ.

Alte Articole

Jador a vorbit despre relația secretă cu Andreea Bălan: „Pentru ...

Test dificil de perspicacitate. Este extrem de greu să reușești ...

Céline Dion, apariție de senzație în Vogue la doar doi ani ...

Citeşte şi: Dieta cu murături. Cum te ajută să slăbeşti castraveţii, gogonelele şi varza murată

Cum să păstrezi murăturile tari şi fără mucegai

Saramură

Cea mai ieftină şi mai lesne de făcut: nu se fierbe; face legumele sec acrişoare; de cele mai multe ori fermentează dând un anume ce zvăpăiat castraveciorilor şi gogonelelor. Există însă un risc – mucegaiul.

De aceea, e preferabil – cum fac de secole ţăranii din Bărăgan şi Moldova – să puneţi totul la butoi (capacul coboară odată cu zeama, izolând legumele de aer) în pivniţă, unde e rece constant, şi să vânturaţi zeama, din când în când, până dă frigul.

Proporţii (la un litru de zeamă):

2 linguri de sare (50-60 g) 1 litru apă

20 g conservant (adaos citadin recent, pentru siguranţă)

Taină: orăşencele fac aşa: pun şi 1 litru oţet la 9 litri apă, să fie sigure. Legume şi fructe: (aici nu contează proporţiile – faceţi după gust: din fiecare sau numai castraveţi, sau pepeni cu gutui, gogonele (chiar şi din cele înrozite) , castraveciori, pepeni mici, verzi (magnifici!!), gogoşari, conopidă (tăiată cu un pic de frunză), fasole verde, ridichi negre, varză albă, ceapă, gulioare, praz,  usturo, ţelină (cu frunze neapărat) ,morcovi , mere, gutui.

Altele de ajutor:  tulpini mărar uscat,  crenguţe vişin, cimbru uscat, hrean,  ardei iute, leuştean şi pătrunjel uscat (atenţie, sfeclă roşie şi varză roşie dacă puneţi, colorează tot).

Se spală bine, în mai multe ape, toate „ingredientele“. Se curăţă ridichile, ţelina, gulioarele, morcovul, hreanul, usturoiul, ceapa, prazul. Se taie varza şi prazul în bucăţi mai mici cât să încapă într-o farfurioară.

Se pun în butoi, toate amestecate, să ia gust una de la alta; din strat în strat, se potrivesc felii de măr şi gutuie, hrean, ardei iute, arpagic, cãţei de usturoi, morcovi, ţelin.

Când s-a umplut butoiul se aşază ca un capac frunze de ţelină, rădăcină de hrean, câteva crengi de vişin şi tulpini de mărar uscat.

Se toarnă saramura până acoperă legumele. Se pune un capac de lemn mai gros, eventual îngreunat cu o gresie, să ţină afundate murăturile. O dată pe săptămână se vântură (pritoceşte) zeama, să nu ia miros.