Sarmalele au cunoscut de-a lungul timpului diverse interpretări. Cu toate astea, există câteva secrete mai puțin cunoscute de gospodine care pot transforma acest preparat într-o adevăratî capodoperă gastronomică.
Păstorel Teodoreanu, avocat, scriitor și pasionat de gastronomie, a lăsat moștenire, în volumul său „Gastro no mice”, o rețetă de sarmale care se deosebește de modul clasic de preparare.
Rețeta începe cu opărirea foilor de varză proaspătă în borș, pentru a le da un gust acrișor și o textură mai plăcută. Sarmalele se rulează doar cu vârful frunzelor, pentru a fi mai fragede.
Umplutura necesită și ea atenție: se face din carne de bou de la coadă, combinată cu porc gras. Carnea se toacă de două ori, pentru a căpăta o textură fină, și se amestecă cu miez de pâine înmuiat în lapte, sare, piper, ceapă călită în unt, pătrunjel, mărar și ouă bătute.
De multe ori, gospodinele fierb sarmalele în apă, dar Teodoreanu consideră acest obicei o mare greșeală. El recomandă folosirea zeamei de carne, care dă un gust mult mai bogat și mai intens.
Dacă nu ai supă de carne, alternativa poate fi borșul sau chiar vinul, dar varianta ideală rămâne zeama de carne. Lichidul trebuie să scadă până la jumătate din cantitate, pentru a concentra toate aromele.
După ce s-au fiert, Păstorel recomandă să fie păstrate la rece până a doua zi. Atunci se adaugă peste ele vin și bulion, iar vasul se mai dă o dată la cuptor, până când sarmalele capătă o crustă rumenă.
„Preparația începe prin opărirea foilor de varză proaspătă cu borș. Sarmalele se fac numai cu vârful foilor. Tocătura se face din carne de bou de la coadă și carne de porc grasă. Se taie carnea în bucăți mici și se trece o dată prin mașină.
Se trece apoi a doua oară prin mașină și se adaugă: un miez de pâine înmuiat în lapte, sare, piper, puțină ceapă tăiată foarte mărunt și prăjită în unt, puțină verdeață tocată mărunt (pătrunjel și mărar) și două ouă bine bătute”, spunea Păstorel Teodoreanu în cartea sa.