Dan Andronic: SECURITATEA nu a fost un pension de domnișoare!

Dan Andronic: „În fiecare lună decembrie simțim nevoia să aflăm ce s-a întâmplat în Decembrie 1989. Toți trăim cu senzația că lucrurile nu s-au spus până la capăt că au fost ascunse multe amănunte care aveau valoare istorică, unele complicități au fost trecute sub tăcere, iar vinovații devin eroi odată cu trecerea timpului.

Nici numărul 34 al cunoscutei reviste „Evenimentului Istoric” pe care de astăzi o găsiți la chioșcuri de ziare nu face excepție. Găsiți în cele peste 116 pagini subiecte incitante, de la ancheta istorică – Tricolorul găurit, simbolul Revoluției române, copiat după unul maghiar? la momentul anului 1933, când zvastica a fost la un pas să pună mâna pe America și aceasta să devină un stat nazist. Dar și cum a scăpat Gheorghe Gheorghiu-Dej dintr-o capcană ruso-chineză

Îmi aduc aminte că stând de vorbă la un moment dat cu generalul Iulian Vlad, ultimul șef al DSS, acesta mi-a spus: SECURITATEA nu a fost un pension de domnișoare! O afirmație care este la fel de adevărată și în cazul KGB-GRU, CIA, MI-6, ca să nu mai vorbesc despre Mossad. Poate că în anii 90 nu aveam suficiente informații despre ceea ce înseamnă cu adevărat un serviciu de informații puternic, dar acum vedem acest lucru grație HBO, Netflix și filmelor de la Hollywood.
În ultima vreme asistăm la o ofensivă care să demonstreze că Securitatea a tras în Decembrie 1989, de fapt că DOAR Securitatea a tras… Diverși istorici sau doar pasionați de istorie se învârt în jurul acestui subiect. Recunosc că și mie mi se pare unul extrem de pasionant. Mai ales că nici acum nu am obținut (oficial sau neoficial) răspunsurile la întrebările pe care mi le-am pus încă de când aveam 20 de ani și eram soldat în termen. Eu, spre deosebire de alții, am fost în alarmă de luptă, cu indicativul „Radu cel Frumos”, am trăit direct acele zile de confuzie și speranță, din fericire într-un loc în care nu s-a auzit nici un foc de armă”,  scrie Dan Andronic.

Băsescu, critic cu Kovesi pentru că nu a dat o soluţie în Dosarul Revoluţiei. „A avut două mandate de procuror general și nu a rezolvat lucrurile”
„Dar întrebările mi-au rămas…

Alte articole

Dan Andronic: „Derapaj neo-legionar al lui Călin Georgescu. Susține „Românizarea” capitalului românesc, măsura aplicată de Ion Antonescu și Horia Sima în 1940”

Editorial Mirel Curea: Prima iubire nu se uită niciodată!

Cea mai importantă este ce mai apără „teroriștii” după fuga lui Nicolae și Elena Ceaușescu, dar mai ales de ce trag mai abitir în oameni după execuția acestora? Ce voiau să obțină, ale cui ordine le ascultau, cine au fost cu adevărat cei care au revărsat un potop de gloanțe.

De ce în toată perioada 22-31 decembrie 1989 nu a tras nimeni în Ministerul Apărării Naționale nici măcar în joacă, deși restul clădirilor din jur erau ciuruite temeinic? Mai ales că ședințele operative se țineau „a giorno”, fără camuflajul presupus într-o stare de război, iar „teroriștii” roiau în jurul MApN. Aceeași întrebare se pune în privința balconului de la Comitetul Central de la care luau cuvântul sub lumina reflectoarelor toți liderii noii puteri, de la Ion Iliescu la Ion Caramitru. Aceeași întrebare se pune când vine vorba de sediul TVR, elementul central de diversiune al acelor zile.

Ce au făcut cei 41 de militari ai Batalionului 404 Cercetare-Diversiune de la Buzău trimiși în „dispozitivul inamic” la Timişoara cu scopul obţinerii informaţiilor necesare generalului Ştefan Guşă pentru cunoaşterea situaţiei reale din oraş? Au participat la vandalizarea orașului, au arestat, au tras, s-au infiltrat în mulțime? Ca o mică paranteză, documentând acest subiect am dat de un nume interesant prezent la Timișoara în Decembrie 1989: Hodor (se pare că e o rudă apropiată a lui Mădălin Hodor, unul din cei mai pasionați promotorii ai vinovăției exclusive a Securității) în grupa de cercetare-diversiune comandată de plutonierul Marian Lambru.

Cum a ajuns la Comitetul Central al PCR Adrian Sârbu, cel care a filmat non-stop zbaterile generalilor Iulian Vlad și Ștefan Gușe, un cuplu care încerca să țină în mână Securitatea și Armata în ciuda lui Ion Iliescu și găștii pensionarilor militari cu pedigree sovietic? Deși l-am întrebat de 3-4 ori pe generalul Iulian Vlad de ce l-a chemat tocmai pe Adrian Sârbu să filmeze, am primit un răspuns scurt, enigmatic, însoțit de un zâmbet.

Cât mult știa Securitatea că urma să se întâmple în Decembrie 1989? Am încercat în cei aproape trei ani de la lansarea „Evenimentului Istoric” să abordăm toate aspectele ciudate ale acelor zile, nu într-o încercare de revizionism, ci ca un demers menit să pună în lumină toate aspectele controversate ale unui moment important. Nu credem în varianta unei singure vinovății oricât s-ar strădui unii să demonstreze acest lucru având argumentul irefutabil că „este adevărat pentru că așa spun eu”.

A existat o intervenție sovietică în România? Cartea fostului ofițer și analist SRI Tudor Păcuraru – Planul Nistru 1989 – pe care o lansăm în acest decembrie încearcă să descâlcească ițele implicării GRU (serviciul de informații al armatei sovietice) în Revoluție. Vă invit să o citiți cu atenție pentru că demersul lui Tudor Păcuraru este unul inedit. Iar dacă vă spun că cel care i-a scris prefața este gen. Gheorghe Nicolaescu, fostul șef al serviciului de informații al armatei române, s-ar putea să înțelegeți de ce este important demersul său.

Pentru că, așa cum spune și gen. Gheorghe Nicolaescu: „Câți oare mai pot realiza pericolul extraordinar al dispunerii celor 3 Fronturi sovietice, având ca misiune strategică (ținte, deci) Austria și România? În concepția acestui plan, țara noastră era „vizată” de o Brigadă SPEȚNAZ, cu un efectiv de 590 – 1230 militari superantrenați, buni cunoscători ai procedeelor de luptă diversioniste, care ar fi putut provoca un spectacol apocaliptic”, mai scrie jurnalistul Dan Andronic.

Editorialul integral scris de Dan Andronic,  AICI