Cercetările arată că memoria noastră nu funcționează ca un film continuu, ci mai degrabă ca o serie de episoade separate. Fiecare activitate este „împachetată” într-un segment distinct. Când trecem printr-o ușă, creierul interpretează acest moment ca pe o graniță între două episoade diferite. Cu alte cuvinte, creierul închide „capitolul” anterior și deschide unul nou.
Psihologii numesc acest fenomen „efectul pragului”. În momentul în care intri într-un spațiu nou, creierul actualizează contextul și prioritizează informațiile relevante pentru acel loc, potrivit BBC.
Astfel, intenția ta inițială rămâne în camera din care ai ieșit, fiind mai greu de accesat. De aceea, mulți oameni se întorc în încăperea din care au ieșit cu speranța că își vor aminti de ce s-au dus în cealaltă încăpere. Și, de cele mai multe ori, amintirea revine.
Pe scurt, nu ai o memorie slabă, ci creierul tău își reorganizează informațiile.
Atunci când treci dintr-un context în altul, informațiile din memoria de scurtă durată devin mai greu de accesat. Și asta deoarece ele sunt „arhivate” pentru a face loc noilor stimuli. Unele studii arată că acest efect apare chiar și atunci când doar îți imaginezi că treci printr-o ușă.
Deși pare frustrant, acest mecanism are un rol important: ajută creierul să gestioneze mai eficient cantitatea mare de informații pe care i-o furnizăm zilnic. Fără această „cernere” de informații, am fi copleșiți de detalii inutile.
„Efectul pragului” este mai pronunțat în anumite situații, și aume atunci când faci mai multe lucruri simultan, când ești obosit sau stresat sau când informația pe care încerci să o reții nu este foarte clar fixată.
Pentru a preveni „efectul pragului”, poți apela la câteva trucuri simple: repetă în gând (sau cu voce tare) ce vrei să faci; asociază un obiect cu acțiunea respectivă sau fă o pauză scurtă înainte să intri în încăperea respectivă și fixează-ți scopul.