Acest studiu este bazat pe analiza „liniilor de creştere” din oasele acestor animale, linii similare cu cercurile din trunchiurile de copaci. În perioadele de creştere lentă, cum ar fi în timpul iernii sau în perioadele în care hrana este puţină, aceste linii sunt mai întunecate la culoare şi mai subţiri, în timp ce în perioadele de dezvoltare rapidă, oasele prezintă nişte dungi mai deschise la culoare şi mai late, scrie Agerpres.

Răspunsul la întrebarea cu privire la natura dinozaurilor, dacă aceştia erau nişte fiinţe cu sânge cald, endoterme (care îşi produc singure căldura corporală) sau dacă erau animale cu sângele rece, ectoterme, care aveau nevoie de surse externe de căldură pentru a-şi activa metabolismul, poate oferi multe indicii despre felul în care trăiau aceşti monştri ai preistoriei.

Alte Articole

Codin Maticiuc a rămas fără telefon în autobuz! „Cumva ...

Accident teribil pe Autostrada București-Pitești! Un bărbat ...

Ziua Planetei Pământ 2024. Paşi mici în progresul privind ...

Iniţial, oamenii de ştiinţă credeau că liniile de creştere sunt prezente doar la animalele cu sânge rece, care se dezvoltă în etape, în funcţie de condiţiile de mediu. Animalele cu sângele cal, aşa cum sunt mamiferele, ar fi crescut în mod continuu pentru că îşi menţin temperatura corpului la un nivel ridicat ceea ce permite desfăşurarea unor procese metabolice rapide care produc continuu energie pentru a creşte.

Pornind de aici, cercetătorii au considerat că liniile de creştere ale oaselor dinozaurilor reprezintă dovada că aceştia aveau sânge rece.

În noul studiu, au fost canalizate liniile de creştere de la oase ale piciorului aparţinând a peste 100 de mamifere ierbivore din prezent, în corelaţie cu ciclurile sezonale ale temperaturii din mediul lor viaţă, cu temperatura medie a organismului lor şi cu ratele metabolice. Ei au demonstrat că şi aceste animale cu sânge cald au linii de creştere pe oase, ceea ce indică o dezvoltare mai rapidă, dar care poate fi întreruptă de un sezon neprielnic.

Liniile de creştere evidenţiate la rumegătoare sunt identice cu cele observate la dinozauri, indicând că aceste animale au trecut prin perioade de dezvoltare întrerupte de perioade de stagnare, atunci când condiţiile de mediu şi de hrană nu erau favorabile. Acest lucru poate însemna că şi dinozaurii aveau sângele cald.

„Dinozaurii treceau de asemenea prin perioade de creştere foarte rapidă şi aveau nevoie să mănânce foarte mult pentru a-şi menţine un nivel ridicat al temperaturii interne”, conform lui Meike Köhler, de la Universitatea Autonomă din Bacerlona, coordonator al acestui studiu. Cercetătorul spaniol concluzionează că şi dinozaurii ar fi putut să aibă sângele cald.

Acest studiu a fost publicat în ultimul număr al prestigioasei reviste Nature.