Eforturi mari pentru salvarea cocorului alb, cea mai mare pasăre din America de Nord

Cocorii albi (Grus americana), cele mai mari păsări de pe continentul nord-american, au dispărut aproape în întregime din Statele Unite acum peste un secol, fiind vânaţi până la limita dispariţiei şi pierzîndu-şi habitatul când oamenii au asanat mlaştinile ca să le transforme în teren arabil.

27 nov. 2013, 15:04
Eforturi mari pentru salvarea cocorului alb, cea mai mare pasăre din America de Nord

În anii ’40 mai trăiau în libertate circa 20 de astfel de păsări. În prezent, după 50 de ani de eforturi şi milioane de dolari cheltuiţi anual pentru refacerea populaţiei de cocori albi, numărul lor a ajuns la aproape 600, dintre care jumătate trăiesc în libertate şi jumătate în captivitate. Experţii apreciază că în libertate ar trebui să fie cel puţin o mie de păsări, împărţite în două grupuri separate, pentru ca specia să poată supravieţui, potrivit Agerpres.

Două din cele patru principale programe realizate din anii ’60 pentru reintroducerea cocorilor albi în natură au eşuat, iar al treilea întâmpină asemenea greutăţi încât ornitologii se întreabă dacă păsările pot fi readaptate în habitatele din care au dispărut. Astfel, aproape toate tentativele de repopulare în natură din Wisconsin (nord) au eşuat. Din cele 132 de cuiburi cu ouă găsite între 2005 şi 2013, în 22 a eclozat cel puţin un ou şi numai cinci pui au supravieţuit un an, arată Sarah Converse, ecologist la Institutul american de geofizică. Păsările îşi părăsesc adesea cuibul chiar înainte de eclozare, mister pe care oamenii de ştiinţă cred că l-au dezlegat. ‘Cocorii îşi părăsesc cuibul fiindcă sunt mereu pişcaţi de muşte negre, foarte agresive’, spune Sarah Converse. Din acest motiv, cercetătorii eliberează păsările din 2011 în zone în care există mai puţine muşte de acest tip.

O altă metodă de refacere şi reintroducere a cocorilor albi în habitatele iniţiale constă în creşterea lor în captivitate de către cocorii sălbatici: puii rămân cu părinţii un an, până pot zbura singuri.

Jane Chandler creşte cei mai rari cocori din lume şi, pentru ca programul de salvare a speciei să aibă succes, trebuie ca animalele să nu îi vadă niciodată faţa şi nici să nu îi audă vocea. În caz contrar, puii s-ar confunda cu oamenii şi nu s-ar putea adapta la viaţa în natură, nu şi-ar dezvolta instinctul de a se feri de oameni şi animale de pradă, arată experta de la Centrul de cercetări al faunei sălbatice din Patuxent (Maryland, est). Ea se îmbracă astfel încât să semene cu un cocor când se ocupă de pui. Cei 11 pui pe care îi are în grijă acum vor fi duşi într-o zonă mlăştinoasă din statul Lousiana (sud), unde se vor alătura unui grup de 23 de cocori.