Finanţarea căminelor pentru persoane vârstnice, modificată prin OUG

Ordonanţa de urgenţă aprobată marţi elimină neconcordanțele și disfuncționalitățile legislative legate de finanțarea cheltuielilor curente de funcționare în căminele publice destinate persoanelor vârstnice, ca servicii publice descentralizate.

Una dintre cele mai importante modificări prevăzute în actul normativ este că serviciile de asistenţă socială pentru persoane vârstnice se vor asigura prin împărţirea responsabilităţii între administraţia publică centrală şi cea locală, nu vor mai ține de competența exclusivă a administrației publice locale, finanțarea acestora asigurându-se cu respectarea principiului subsidiarității care stă la baza sistemului național de asistență socială.

Astfel, în completarea contribuției persoanei beneficiare/susținătorilor legali, se alocă sume din bugetele locale și, în completarea acestora, sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată, în proporţie de cel mult 10% din necesarul stabilit anual de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, la elaborarea bugetului de stat, în baza standardelor minime de cost aprobate prin hotărâre a Guvernului, în condițiile legii.

Actul normativ armonizează, de asemenea, legea specială prin asistența socială a persoanelor vârstnice, Legea nr.17/2000, cu prevederile Legii asistenței sociale nr.292/2011, în ceea ce privește evaluarea nevoilor comunității și planificarea serviciilor sociale adresate persoanelor vârstnice pentru a răspunde acestor nevoi în modul cel mai eficient.

Alte articole

Românii care pleacă cu mașina în anumite state pot avea probleme dacă nu au acest document asupra lor. Permisul auto obișnuit nu este suficient peste tot

La ce trebuie să fii atent când consulți eticheta alimentelor. Diferența dintre „termen-limită” și „data optimă de consum”

Autoritățile administrației publice locale prin serviciul public de asistență socială și prin compartimentul de contractare de servicii sociale de la furnizori publici sau privați (pe bază de contracte sau convenţii de parteneriat), au următoarele obligații:

– estimarea anuală a numărului persoanelor vârstnice dependente care necesită sprijin pentru activitățile de bază ale vieții zilnice;

– estimarea numărului persoanelor vârstnice care nu primesc ajutor pentru îndeplinirea activităţilor instrumentale ale vieții zilnice din partea îngrijitorilor informali şi voluntari;

– elaborarea indicatorilor de eficiență cost/beneficiu.

Caracterul de urgență al actului normativ este dat de faptul că, în prezent, sistemul de finanțare a serviciilor de îngrijire pe termen lung a persoanelor vârstnice dependente, inclusiv a căminelor pentru persoane vârstnice, nu mai este funcțional din următoarele motive:

· bariere legislative/disfuncționalități în încasarea contribuției persoanelor vârstnice/susținătorilor legali ai acestora, la costurile serviciilor sociale de care beneficiază;

· bariere legislative/disfuncționalități în accesarea fondurilor de la bugetul de stat pentru suplimentarea sumelor prevăzute în bugetele locale pentru aceste servicii. Spre exemplu, în anii 2014 și 2015, de la bugetul de stat nu s-au alocat deloc resurse financiare pentru cheltuielile curente de funcționare în căminele de bătrâni, exceptând sumele alocate pentru finalizarea Programului de interes național „Dezvoltarea reţelei naţionale de cămine pentru persoanele vârstnice”;

· dificultăți financiare ale administrațiilor locale, în a căror competență exclusivă se aflau serviciile sociale adresate persoanelor vârstnice;

Convergența disfuncționalităților menționate cu factorii economici și demografici defavorabili, din comunitățile în care rata sărăciei este crescută, iar oferta de servicii sociale a furnizorilor privați este insuficientă sau inexistentă, constituie o situație care necesită intervenție de urgență.