Singurul supravieţuitor, Virgil Ionescu, îşi aminteşte, cu durere, cum şi-a pierdut patru fraţi în tragedia petrecută înainte de Paşte, scrie libertatea.ro. 18 aprilie 1930, Costeşti, judeţul Argeş. Era Vinerea Mare, iar oamenii intraseră în febra pregătirilor pentru Învierea Domnului.

Familia Ionescu avea şase copii, două fete şi patru băieţi, care aşteptau nerăbdători slujba. În acea zi, părinţii lor nu erau acasă, aşa că de gospodărie se ocupa o femeie, o nemţoaică. Când au auzit clopotul bisericii, care chema enoriaşii la slujbă, cei şase copii, printre care şi Virgil, pe atunci în vârstă de 7 ani, au dat să iasă din casă.

Alte Articole

Un bărbat și-a dat foc în faţa tribunalului din Manhattan. ...

Trei rețete de ciorbă de miel din cele mai cunoscute regiuni ...

„În acel moment, femeia care se îngrijea de noi a încercat să ne oprească, parcă presimţind ceva. Ne-a spus că nu plecăm nicăieri, deoarece trebuie să o ajutăm la treburile casei. M-am revoltat, eram doar un copil, şi am început să ţip la ea să mă lase la biserică. Ştiţi ce a făcut? M-a pedepsit şi m-a încuiat în grajd. Asta a fost salvarea mea”, îşi aminteşte Virgil Ionescu (89 de ani). Ce a urmat, e greu de povestit. În biserică, dascălul a aprins o lumânare, iar o scânteie a ajuns la coroanele uscate. Totul s-a aprins într-o clipă. Toţi oamenii aflaţi în biserică au fost arşi de vii.