Încălzirea globală din trecut, provocată de schimbarea orbitei Pământului

Cercetătorii cred că planeta s-a încălzit în urma eliberării unei mari cantităţi de dioxid de carbon în atmosferă, potrivit indiciilor chimice oferite de roci.

O echipă de cercetători propune teoria că dioxidul de carbon a venit din topirea permafrostului, un sol îngheţat, plin de materie organică, după ce ciclurile din orbita Pământului au încălzit zonele de lângă poli. Topirea permafrostului a emis o cantitate masivă de carbon în atmosferă, ducând la efectul de seră, ce a împiedicat eliberarea căldurii înapoi în spaţiu.

Înainte, se credea că oceanele erau sursa carbonului din atmosferă. „Ipoteza standard era că sursa carbonului se afla în ocean, sub forma gazului metan îngheţat în sedimentele de pe fundul oceanului”, spune climatologul Rob DeConto de la Universitatea Amherst din Massachusetts, unul dintre autorii studiului.

Examinând o rocă din apropiere de Gubbio, Italia, care conţine indicii ale acestor valuri de căldură, cunoscute şi drept hipertermale, cercetătorii au aflat că au legătură cu ciclurile din orbita Pământului.

Traseul Pământului în jurul Soarelui şi orientarea planetei pot varia uşor în timpul unor cicluri care durează până la 100.000 de ani. Cercetătorii au descoperit că cele trei hipertermale, care au început acum 55 de milioane de ani, s-au aliniat cu perioadele în care înclinarea axei Pământului era cea mai mare şi când orbita planetei ajunsese la cea mai mare excentricitate – adică mai puţin circulară.

Această combinaţie a însemnat că latitudinle înalte, zonele cele mai apropiate de poli, au avut veri mai lungi şi mai călduroase, „cu potenţialul de a topi zone vaste de permafrost”. Astfel, carbonul eliminat în atmosferă a atras şi mai multă căldură, care a încurajat, la rândul ei, eliberarea unei cantităţi şi mai mari de carbon.

Totul s-a terminat în urma unor procese naturale, care au răcorit planeta.

Apoi, după un milion de ani, fenomenul a avut loc, din nou, însă a existat mai puţin permafrost, care a eliberat o cantitate mai mică de carbon, ducând la un val mai mic de căldură. Procesul s-a tot repetat, până când hipertermalele s-au epuizat, arată cercetătorii.

„Această sursă de carbon este foarte mare, iar o cantitate importantă de carbon nu a fost încă eliberată – este unul din lucrurile care ne aşteaptă în viitorul apropiat”, a precizat Mark Pagani, de la Universitatea Yale, unul dintre autorii studiului.