Situație tristă, aproape incredibilă, pentru patrimoniul genetic vegetal al României. În ultimii 35 de ani, am pierdut peste 2.600 de soiuri de legume și fructe, care au fost înregistrate în alte țări și nu mai pot fi recuperate drept ”mărci” ale noastre.
Costel Vînătoru, cercetător și șeful Băncii de Gene de la Buzău, subliniază că România, în prezent, nu mai are drepturi asupra respectivelor soiuri de legume și fructe, care erau veritabile simboluri naționale, pe cât de cunoscute, pe atât de apreciate.
”Am făcut o mică inventariere: peste 2.600 de soiuri de legume s-au pierdut după ’90 în România”, a declarat, pentru antena3, Costel Vînătoru.
Printre cauzele pierderii acestui număr uriaș de soiuri se numără desființarea stațiunilor de cercetare, lipsa finanțării și absența unei legislații naționale de conservare.
Cercetătorul explică faptul că, după 1990, odată cu invadarea pieței de soiuri din import, cele autohtone, practic, au rămas în grija nimănui și astfel ajuns să fie deținute acum de alții.
”Au apărut soiuri de import, iar acelea nu au mai avut ‘stăpân’. Nu a mai avut nimeni grijă de ele. Nu am avut instituții care să le conserve. Sigur, acum nu mai sunt în cultură. Au dispărut”, spune Costel Vînătoru.
Printre soiurile pierdute de România se numără vestita ceapă aurie de Buzău, ale cărei semințe au fost găsite de cercetător în banca de gene a Universității Cornell din SUA.
”Am căutat în toate băncile de resurse genetice din Europa și nu am găsit-o. Și știți unde am găsit-o? La americani. La Universitatea Cornell, în banca lor de gene”, a relatat Vînătoru.
Cercetătorului nu i-a fost ușor să aducă în țară semințe – un an întreg de corespondență și documente, pentru 50 de semințe. Iar asta însă doar pentru a le folosi, nu și pentru revendicarea soiului și înregistrarea acestuia în catalogul oficial românesc.
”Primul document atestă că cele 50 de semințe sunt libere de boli și dăunători. Al doilea, că avem dreptul să le folosim.
Avem voie să le folosim, dar nu mai putem să le înregistrăm în catalogul oficial românesc și să spunem că ceapa aurie de Buzău e a noastră. Din moment ce au fost scoase și nu au mai fost păstrate la noi, nu le mai putem declara ca fiind ale noastre. S-ar putea să fi fost deja amprentate genetic acolo. Și când venim noi să spunem că ceapa aurie de Buzău este a noastră, ni se va spune: ‘Nu, e deja înregistrată la noi’ ”, adaugă Costel Vînătoru.
Nici roșiile ”inimă de bou” nu mai sunt ale României. A fost obținută o variantă a acestui soi, însă nu poate fi folosită cu denumirea originală.
”Uitați: cazul tomatelor ‘inimă de bou’. Le-am păstrat greu, dar acum sunt înmatriculate în Italia, în Franța, în Bulgaria. Noi nu mai putem folosi denumirea.
Am refăcut o varietate – amprentare genetică diferită – ca să nu avem probleme. Se cheamă Andrada și pe spate am scris tomata Andrada, inimă de bou, ca să încercăm să reparăm faptul că nu am avut instituții specializate care să facă acest lucru”, a precizat cercetătorul.
Pe lista cu fructe și legume pierdute de România se află și renumiții pepeni de Lovrin, ajunși acum în alte țări.
”Vorbim de pepenii renumiți de Lovrin, cei care se cultivau la Dăbuleni. Deja nu mai sunt în România”, spune Costel Vînătoru.
Cercetătorul a găsit, în bănci de gene din Germania, și semințe ale altor soiuri românești aflate în aceaași situație.
”La fel am găsit în Germania, în banca lor de gene: tomate de Țigănești, vinete Danubiana, bucureștene, dintre soiurile care altădată erau branduri naționale, cultivate pe suprafețe mari”, explică acesta.
Cercetătorul mai spune că, în urma analizelor făcute unor roșii din import, a descoperit că una dintre era, de fapt, soiul Buzău 1.600. Era al nostru, iar acum îl cumpărăm din străinătate.
”Am făcut analiza genetică la tomate importate și am descoperit că una dintre ele era o populație locală din Buzău, din care s-a obținut, la vremea respectivă, soiul Buzău 1600. Noi acum îl importăm, cu un cod scris pe colțul plicului: 778, de la o firmă dintr-o țară puternică din Europa”, spune Vînătoru.