ÎPS Calinic, arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului, a publicat pe Facebook un fragment din volumul al IV-lea al scrierilor sale, volum intitulat „Toată vremea-şi are vreme„. În fragmentul publicat, ÎPS Calinic descrie atmosfera tensionată din timpul Revoluţiei din decembrie 1989.

”Plecarea familiei Ceauşescu, pentru unii însemna chiar o întoarcere, cu alte posibilităţi, de a-şi continua felul său de a conduce o ţară în suferinţe social-politice şi religioase. Pe cât era bucuria de mare pentru unii că au plecat, pe atât de mare era nădejdea altora că se vor ivi, din clipă în clipă, din nou, în balconul istoric, unde s-au spus printre altele, destule minciuni şi jumătăţi de adevăruri.

Alte Articole

Vestea tristă a dimineții. Din păcate, e vorba despre Camelia ...

MAI modifică proiectul de lege ce prevede verificarea domiciliului ...

Pui cu Salmonella într-o rețea de hipermarketuri din România. ...

Bucuria era imensă! Televiziunea şi radiourile, prezentau în direct o revoluţie, care a umplut de nădejde viaţa politică naţională şi internaţională. Declaraţiile de simpatie pentru bravul popor român, deja supărau pe unii care nu doreau ca despre România să se ivească atâta preţuire”, a scris ÎPS Calinic pe Facebook.

Citeste si Anchetă de amploare în Alba Iulia. Un preot cu COVID ar fi participat la două botezuri, o înmormântare și ar fi ținut și o slujbă

„Atitudinea bizară” a preotului Ştefan Gănceanu care a plecat la Revoluţie fără binecuvântarea superiorului ierarhic

În cartea sa, Arhiepiscopul Calinic descrie şi ”atitudinea bizară” a ieromonahului Ştefan Gănceanu, preot la Mănăstirea Curtea de Argeş în decembrie 1989.

”Era înainte de plecarea lui Ceauşescu, spre Piteşti, la Unitatea Militară, atunci când vâltoarea revoluţionară îşi arăta, deja, efectele care duceau la iminenta schimbare.

– Daţi-mi voie, Preasfinţite, să merg la Bucureşti să particip la revoluţie. Nu vedeţi că se schimbă lumea?

– Lumea se schimbă mereu, Ştefane, dar “revoluţia” se sprijină şi reuşeşte şi prin rugăciune. Nu au ce căuta călugării să încurce revoluţia cu reverendele lor. Are cine să se ocupe cu treburile astea omeneşti.

– Iertaţi-mă, dar eu plec chiar acum la Bucureşti.

– Mergi la Bucureşti, dar nu ai binecuvântare pentru această drumeţie.

– Vreau să ajung erou! Vreau să mor pentru Ţară! Era spre seară. Am văzut că umbra i se topeşte în noapte. Argumentele mele nu au prins. Dorea să se răzbune pe cei care l-au umilit mereu şi mai ales atunci când a studiat în străinătate şi a fost, poate, silit să colaboreze împotriva conştiinţei sale, cu oamenii regimului totalitar, comunist şi ateu”, relatează ÎPS Calinic în fragmentul de carte publicat pe Facebook.

Citeste si Povestea cutremurătoare a unui preot din Dolj. Şi-a pierdut copiii din cauza cancerului şi a murit la scurt timp după ce şi-a înmormântat soţia

Implicarea Patriarhului Teoctist în Revoluţia din 1989

Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului face, de asemenea, referire şi la discursul Patriarhului Teoctist de la TVR din decembrie 1989. Un discurs riscant care, dacă Ceauşescu ar fi reuşit să revină la putere, ar fi dus fără doar şi poate la mazilirea Patriarhului Teoctist.

”După o vreme, când totul fierbea şi zămuiala socială dădea peste marginile cazanului încins, se anunţă ritos, că Patriarhul Teoctist va rosti câteva cuvinte din studioul Televiziunii Române. Dar înainte de aceasta, episcopul-vicar patriarhial, Nifon Mihăiţă, îndemna şi încuraja pe Patriarhul Teoctist, care avea peste 74 de ani:

– Preafericirea Voastră, ca Patriarh al României, va trebui să mergeţi la Televiziunea Română, să încurajaţi lumea în aceste clipe de dezorientare.

– Măi, Nifone, dar tu ai avut curajul să mergi prin mulţimea asta ieşită în stradă? Nu ţi-a fost frică?

– De ce să-mi fie frică? Am făcut ceva rău ca să mă tem? N-am nicio frică. Trebuie să mergeţi ca să încurajaţi lumea.

– Am peste 74 de ani, Nifone. Dar tu le-ai spus câteva cuvinte.

– Le-am spus, dar tot va trebui să mergeţi.

După o vreme oarecare, a mers şi Patriarhul Teoctist înconjurat şi însoţit de oameni, care-şi dădeau seama că o binecuvântare şi încurajare a Patriarhului, ar avea un impact major, după cum a şi fost. Era un apel către naţiunea română.

Cu aproximaţie, parcă aud şi acum rostirea sa în ton specific: “Iubiţii mei, trăim evenimente epocale pentru poporul român. Suntem în prag de libertate. Vă adresez cuvânt părintesc de îmbărbătare, calm şi înţelepciune, pentru a se aşeza ţara pe principiile democraţiei şi libertăţilor noastre, potrivit drepturilor omului!”

După cum însuşi mărturisea, adeseori, apariţia sa la Televiziune a fost un act de curaj, deşi Ceauşescu era doar plecat şi încă neprins. Se vedea pe faţa Patriarhului Teoctist spaima firească, dar trebuia o vorbă de îmbărbătare, românii aşteptând opinia părintelui său duhovnicesc. Sigur, dacă se întorcea Ceauşescu, primul care era decapitat, nu putea fi altul decât Patriarhul Teoctist, care şi în alte ocazii a avut curaj civic şi religios. Acest curaj a fost de vârf şi riscant peste măsură. Cred că a fost culmea patriarhatului său, în acele clipe nesigure şi îngrozitoare!”, încheie ÎPS Calinic.