La 16 ani, Bianca merge zilnic câte 26 km pe jos ca să ajungă la şcoală: „Iau bursă socială, dar nu-mi ajunge să-mi plătesc abonamentul. Nu-mi este ruşine să merg pe jos”

Familia o duce de azi pe mâine, cu toate astea, Biancăi nici prin cap nu-i trece să renunţe la şcoală, deşi, ca să ajungă la şcoală, este nevoită adesea să meargă 26 km pe jos, 13 km la dus, 13 km la întors.

Bianca merge zilnic câte 26 km pe jos

Asta pentru că abonamentul până în localitatea în care se află liceul ar costa-o 90 de lei pe lună sau 20 de lei pe zi, bani pe care nu-şi permite să-i dea din bursa socială de 200 de lei şi nici să-i ceară tatălui care munceşte ca să aibă ce pune pe masă.

Distanţa până la şcoală, însă, este ultima problemă a Biancăi. Nu o sperie, chiar dacă este nevoită să se întoarcă acasă pe întuneric.

Citeste si Nea Aurel, cu ochii în lacrimi din cauza facturilor: la bătrâneţe, cu bani puţini, creşte trei nepoţi orfani de mamă

Alte articole

„De unde dai, Dumnezeu îți dă mai mult”, principiul după care se conduce patronul unei patiserii din Brăila. Ce face bărbatul cu produsele rămase nevândute

Preot din Iași, inițiatorul unui proiect inedit pentru oamenii nevoiași din comună. Biserica le plătește pâinea cea de toate zilele: „Cu ochii în lacrimi, și-au cumpărat tot ce le-a poftit inimioara”

”Nu se întâmplă tot timpul să merg pe jos, decât când nu am bani de autobuz. Un bilet costă 10 lei dus și 10 lei întors, iar când nu am bani, nu am ce să fac, merg pe jos. E greu, e frig, mi-e foarte frică, mai ales seara, când mă întorc. Când plec e mai bine, merg ușor pe marginea asfaltului, dar când ajung lângă lacul de la Hălceni, bate vântul foarte tare.

Mi-e foarte frică seara să mă întorc, că e întuneric, dar mai reușesc să găsesc 10 lei să mă întorc cu autobuzul. M-am învățat așa, e greu, dar nu am ce să fac. Uneori e mai bine, alte ori e mai rău.

Eu iau bursă socială, dar nu îmi ajunge nici să îmi plătesc abonamentul, pentru că este mult mai scump. Doar pentru o săptămână costă 90 de lei, și bursa mea este puțin peste 200 de lei pe lună. Am noroc că mă mai ajută frații mei mai mari, dar și ei au familiile lor și nu reușesc nici ei mereu. La vară o să fie mai bine. Nu îmi este rușine să merg pe jos, asta e situația. Luna asta am mers pe jos de 3, 4 ori, atât”, a povestit Bianca Michiu pentru bzi.ro.

Adolescenta vrea să devină croitoreasă

Visul Biancăi este să devină croitoreasă, totuşi nu îndrăzneşte să viseze atât de departe. Îi place să coasă şi ştie s-o facă foarte bine.

”Îmi place să merg la școală, să stau cu prietenele mele, mai trece timpul. Materia mea preferată e matematica, dar ce îmi place mie cel mai mult să fac este să cos. Știu să cos foarte bine. Mi-ar plăcea să reușesc să devin croitoreasă, dar nu vreau să îmi fac speranțe prea mari”, spune tânăra pentru sursa citată.

Citeste si Noi detalii despre crima dublă de la Iaşi. Ce au descoperit anchetatorii despre principalul suspect, studentul marocan de 20 de ani