Miza proiectului de lege propus de UDMR, privind folosirea limbii materne în localităţile unde există minorităţi, nu sunt marile municipii, ci, din contră, oraşele mici şi comunele.

Proiectul de lege depus de UDMR prevede că „în unitățile administrativ-teritoriale, în care cetățenii aparținând minorităților naționale au o pondere de peste 10% din numărul total al locuitorilor care și-au declarat apartenența etnică sau în care există un număr semnificativ de cetățeni aparținând minorităților naționale, autoritățile administrației publice locale, instituțiile publice aflate în subordinea acestora, organismele prestatoare de servicii publice și de utilitate publică de interes local sau județean, precum și prefecturile, serviciile publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale au obligația să asigure în raporturile cu aceștia folosirea limbii materne, în conformitate cu prevederile Constituției, ale prezentei legi și ale tratatelor internaționale la care România este parte”.

Alte Articole

Codin Maticiuc a rămas fără telefon în autobuz! „Cumva ...

EXCLUSIV | Nicușor Dan, adevărul despre cum se înțelege cu ...

EXCLUSIV | Ce scuze a găsit Nicușor Dan că nu a rezolvat problema ...

UDMR propune folosirea limbii materne în raportul cu autorităţile locale în localităţile unde există minimum 10% populaţie minoritară sau unde există „număr semnificativ de cetățeni aparținând minorităților naționale”, faţă de pragul de 20%, care este stabilit acum de Legea 215/2001.

Înjumătăţirea pragului la 10%, deşi pare semnificativă, nu înseamnă nimic. De fapt, sintagma „numărul semnificativ de cetățeni aparținând minorităților naționale” desfiinţează orice prag.

„Numărul semnificativ de cetățeni aparținând minorităților naționale”, necesar folosirii limbii materne în localităţile unde există minorităţi etnice, este definit astfel în proiectul UDMR: 

– 10.000 de cetăţeni aparţinând unei minorităţi etnice în localităţi cu peste 100.000 de locuitori

– 2.000 de cetăţeni aparţinând unei minorităţi etnice în localităţi cu 50.001 – 100.000 de locuitori

– 1.000 de cetăţeni aparţinând unei minorităţi etnice în localităţi cu 25.001 – 50.000 de locuitori

– 500 de cetăţeni aparţinând unei minorităţi etnice în localităţi cu 10.000 – 25.000 de locuitori

– 300 de cetăţeni aparţinând unei minorităţi etnice în localităţi sub 10.000 de locuitori

Marile municpii

Să vedem cum schimbă proiectul UDMR starea actuală de lucruri. Să începem cu marile municipii cu peste 100.000 de locuitori, luând ca unitate de măsură componenţa etnică declarată oficial la recensământul din 2011, Tabelul 8, Populaţia stabilă după etnie – judeţe, municipii, oraşe, comune 

Municipiul Arad, de exemplu, are populaţie totală de 159.074 de locuitori, din care 125.310 români, 15.396 maghiari, 2.528 romi (restul etniilor sunt nesemnificative cantitativ), potrivit Recensământului din 2001.

Potrivit Legii 215/2001 în vigoare, în Arad nu este obligatorie folosirea limbii maghiare de către autorităţi în raportul cu minoritatea etnică (prag de 20%). Şi nu ar fi obligatorie nici dacă pragul ar coborî la 10% (la limită, maghiarii din Arad reprezintă puţin sub 10% din totalul locuitorilor).

În schimb, s-ar aplica criteriul „Numărul semnificativ de cetățeni aparținând minorităților naționale”. Din moment ce în Arad (populaţie peste 100.000 de locuitori) trăiesc peste 10.000 de maghiari, folosirea limbii materne ar deveni obligatorie.

Municipiul Oradea: populaţie 196.367 de locuitori, din care 45.305 maghiari, deci se aplică şi acum pragul de 20%.

Municipiul Braşov: populaţie 253.200 de locuitori, din care 16.551 maghiari. Maghiarii nu reprezintă nici 10% din populaţie, în schimb sunt peste 10.000. 

Municipiul Cluj-Napoca: populaţie 324.576 de locuitori, din care 49.565 maghiari. Se aplică pragul de 10%.

Municipiul Baia Mare: 123.738 de locuitori, din care 12.750 maghiari. Se aplică la limită pragul de 10%.

Municipiul Târgu Mureş: 134.290 de locuitori, din care 57.532 maghiari. Se aplică orice prag, sunt mult peste 20%.

Municipiul Satu Mare: 102.411 de locuitori, din care 35.441 maghiari. Se aplică pragul de 20%.

Municipiul Timişoara: 319.279 de locuitori, din care 15.564 maghiari. Deşi aceştia reprezintă circa 5% din populaţie, sunt peste 10.000, deci autorităţile ar trebui să folosească limba maghiară.

Oraşele mici şi comunele

În schimb, în cazul oraşelor mici şi comunelor, lucrurile se schimbă dramatic. Dacă ne uităm la pragurile propuse de UDMR pentru a defini „numărul semnificativ de cetățeni aparținând minorităților naționale”, observăm că este de ajuns ca o comună (care în general au mult sub pragul de 10.000 de locuitori propus de UDMR) să aibă 300 de cetăţeni aparţinând unei minorităţi etnice pentru ca folosirea limbii materne să devină obligatorie. Chiar dacă aceşti 300 de locuitori reprezintă mai puţin de 10% din populaţie.

Iar în această ecuaţie cu numere mici apar şi romii.

Exemple se găsesc nenumărate în Recensământul din 2011. 

Comuna Popeşti, jud. Bihor: populaţie 7.362 de locuitori, din care 320 sunt maghiari, iar 328 romi. În comuna Popeşti, unde aceste două minorităţi reprezintă fiecare sub 5% din populaţie, limba maghiară şi limba romani ar deveni obligatorii în administraţie.

Comuna Ocna Şugatag, jud. Maramureş: populaţie 3.853 de locuitori, din care 300 sunt maghiari. Nu reprezintă nici 10%, în schimb sunt fix 300.

Comuna Podenii Noi, jud. Prahova: populaţie 4.860 de locuitori, din care 326 sunt romi. Nu reprezintă nici 10%, în schimb sunt peste 300.

Comuna Scheia, jud. Suceava: populaţie 9.577 de locuitori (chiar sub pragul de 10.000), din care 348 romi (puţin peste limita de 300 propusă de UDMR). Limba romani ar deveni obligatorie în administraţie.

Aceeaşi situaţie o găsim şi la municipii şi oraşe.

Municipiul Turnu Măgurele: populaţie 24.772 de locuitori, din care 688 romi. Ei reprezintă sub 3% din populaţie, în schimb sunt peste 500, pragul limită pentru localităţile sub 25.000 de locuitori.

Oraş Boldeşti-Scăeni: populaţie 11.137 de locuitori, din care 566 romi. Aceştia reprezintă circa 5% din populaţie, dar sunt mai mult de 500.

Municipiul Bucureşti

Capitala are, potrivit Recensământului din 2011, 1.883.425 locuitori, din care 23.973 sunt romi (sub 1,5%). În Bucureşti limba romani ar deveni obligatorie în administraţie, potrivit proiectului UDMR.