„Singurele care au scăpat sunt de la mâna stângă, în rest am avut patru fracturi și două operații, plus o placă de titanium pe care am scos-o după șase luni pentru că nu mă simțeam confortabil. Asta e meseria pe care am ales-o. Puteam să mă fac scriitor și aveam degetele bine mersi”, a spus Lobonţ la emisiunea „Prietenii lui Ovidiu”, de la gsp.ro.

”Nu-mi pare deloc rău că m-am făcut portar, absolut deloc! Dacă m-aș mai naște încă o dată și ar fi să aleg, tot portar aș alege. Sincer să fiu, în ultima perioadă îmi mai venea câte un gând: „De ce m-am lăsat?”. Am renunțat la 40 de ani, dar când văd prin campionatul nostru ce portari de hochei și de handbal avem, parcă, parcă îmi vine să mă reapuc”, a mai spus fostul portar al naționalei României şi al grupărilor Ajax Amsterdam şi AS Roma.

Alte Articole

Este anunţul momentului! Declaraţia face înconjurul lumii!! ...

Revoluţie în tenis. ATP nu punctează la Wimbledon din cauza ...

Visul Stelei de a promova s-a năruit. TAS a respins cererea ...

Citeşte şi Portărița acuzată că ar fi bărbat rupe tăcerea: „”Ilegalitatea” este că nu sunt frumoasă. Voi da în judecată Federația Iordanului”

Seria neagră a început-o la Ajax, unde Lobonţ şi-a dislocat ambii umeri. În chiar primul an după transferul de la Rapid, la meciul de debut în poarta „lăncierilor”, a suferit o dislocaţie în toamna lui 2000, ratând tot restul sezonului.

Istoricul accidentărilor la mâna dreaptă:

degetul mare fisurat (sezonul 1998-’99, Rapid)
degetul mare rupt (octombrie 2012, Roma)
degetul mijlociu rupt (ianuarie 2005, Ajax)
degetul inelar rupt (ianuarie 2004, Ajax)
degetul mic rupt (noiembrie 2006, Fiorentina).

Citeşte şi Doliu în lumea sportului. A murit Tony Esposito, fostul portar de hochei pe gheață