Mihai Vișoiu s-a născut pe 23 februarie 1939 și a absolvit în iulie 1977 Facultatea de ziaristică de la Academia „Ștefan Gheorghiu” cu o lucrare de diplomă de sociologie a presei.

Tragicul anunț a fost făcut public de către reprezentanții Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. „Debutul în presă a venit în anul 1968, la ziarul „Tribuna Ialomiței”. Timp de 10 ani, a parcurs toate pozițiile din cadrul redacției, până la șef de secție economică.

Alte Articole

Elena Udrea, eliberată condiționat?! Ce urmează pentru blonda ...

Locul din România desprins din basme. Este ideal pentru o escapadă ...

Cele mai delicioase reţete cu dovlecei. Este musai să le încerci ...

De ce se poartă doliu. Cât ţine şi care sunt principalele reguli şi interdicții. Ce tradiții se respectă în lume
Mihai Vișoiu a ajuns în anul 1977 în presa centrală, la ziarul „Scînteia”, fiind corespondent pentru județul Ialomița până în decembrie 1989. În această perioadă a publicat mii de articole despre viața social-economică din județul Ialomița. După Revoluție, a lucrat timp de 12 ani „Adevărul”.

Ca scriitor, Mihai Vișoiu a publicat mai multe lucrări literare în revistele „Gazeta Literară”, „Tomis”, „Argeș”, „Pagini Dunărene”, „Familia” și „Cronica”. În anul 1979 Mihai Vișoiu a scris scenariul de film de lung metraj „Amurgul Fântânilor”, scenariu premiat cu Premiul Asociației Cinefililor. Acesta a fost ecranizat în anul 1983. A urmat piesa de teatru „Sfârșitul Nopții”, lucrare premiată și adaptată pentru teatru radiofonic, difuzată de către Studioul Național de Radio București la 10 mai 1989“ – au mai precizat reprezentanții Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România.

DOLIU în folclorul românesc! Unul dintre cei mai cunoscuţi artisti de MUZICA POPULARA a murit la 57 de ani
Numele Mihai Vișoiu apare în dreptul mai multor volume de proză ce au văzut lumina tiparului la editura „Cartea Românească”, dar și în publicații ca „România Literară”, „Luceafărul” și „Almanahul Literar”. A colaborat frecvent la „Radio 1 București”, Televiziunea Română și revista „Flacăra”.