MOTIVAREA Tribunalului. De ce a fost eliberat Năstase. Argumentele judecătoarei care s-a OPUS

Cei doi judecători ai Tribunalului Bucureşti, care s-au pronunţat în favoarea eliberării lui Adrian Năstase din închisoare, susţin, în motivarea deciziei, că nu pot cenzura opiniile personale ale fostului demnitar şi că acestea, indiferent care sunt, nu pot duce la o prelungire a executării pedepsei sau la neacordarea eliberării condiţionate. Cel de-al treilea magistrat, care a făcut opinie separată, arată că Năstase nu a demonstrat că ar fi depus eforturi care să dovedească recunoaşterea şi regretul în raport cu faptele pentru care a fost condamnat.

12 apr. 2013, 14:05
MOTIVAREA Tribunalului. De ce a fost eliberat Năstase. Argumentele judecătoarei care s-a OPUS

Tribunalul Bucureşti a dat publicităţii, vineri, motivarea deciziei definitive prin care a hotărât eliberarea condiţionată a fostului premier Adrian Năstase, după executarea unei treimi din pedeapsa de doi ani de închisoare primită în dosarul „Trofeul calităţii”, scrie Mediafax.

Decizia de eliberare a fost luată cu majoritate, în sensul că doi magistraţi au respins recursul procurorilor, iar al treilea, respectiv Carmen-Constanţa Balaci, a hotărât, în dezacord cu colegii de complet, admiterea contestaţiei DNA şi, implicit, menţinerea lui Năstase la închisoare până în iunie.

Cei doi judecători care au decis în sensul eliberării fostului demnitar, Florentina Vasilăţeanu şi Cleopatra Ioana Şipoteanu, arată în documentul citat că nu poate fi acceptată critica Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) potrivit căreia Năstase nu prezintă semne de îndreptare, date fiind materialele pe care acesta le postează pe pagina de blog personală.

Oricum ar gândi intimatul condamnat Năstase Adrian despre sine şi despre instituţiile juridice româneşti – aşa cum aceste gânduri şi opinii au fost publicate în articole sau pe blog – ele corespund dreptului său de a-şi păstra libertatea conştiinţei şi a opiniilor, nu au depăşit limita acestui principiu constituţional şi, nu în ultimul rând, nu pot fi apreciate ca «probe directe» care au afectat conduita intimatului condamnat în asemenea măsură încât să se constate că nu există dovezi temeinice de îndreptare, împrejurare care ar duce la respingerea propunerii de liberare condiţionată„, se arată în motivarea deciziei Tribunalului Bucureşti.

Instanţa precizează că Adrian Năstrase a fost un deţinut-model şi a îndeplinit toate condiţiile prevăzute de lege pentru a fi eliberat condiţionat.

Astfel, judecătorii notează că Năstase a fost disciplinat şi stăruitor în muncă, după cum rezultă clar din caracterizarea inculpatului anexată procesului verbal al comisiei de liberări condiţionate din penitenciar. Mai mult, acesta s-a comportat exemplar, nu a fost sancţionat de conducerea penitenciarului, ci recompensat.

Tribunalul constată că cele nouă luni petrecute în detenţie reprezintă timp suficient în care intimatul condamnat Năstase Adrian nu s-a rezumat doar la a scrie cărţi şi a-şi exprima opiniile personale pe blog, ci şi a participat activ la întrunirile organizate pe diverse teme, la programele educaţionale ce i-au fost propuse şi a arătat constant disponibilitate şi responsabilitate pentru orice activitate încredinţată. Această conduită ireproşabilă nu doar întregeşte tabloul dovezilor temeinice de îndreptare, dar dă şi acea doză de «încredere» că intimatul condamnat Năstase Adrian s-a reintegrat social şi că lăsat în libertate nu este predispus să săvârşească noi infracţiuni”, notează cele două judecătoare, în documentul citat.

Tribunalul menţionează, în acelaşi context, că „justiţia trebuie să apere acest principiu, nefiind permise derogări de la exercitarea libertăţii de exprimare decât dacă se tinde la «defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi la manifestări obscene, contrare bunelor moravuri» (articolul 30 alineatul 7 din Constituţia României), ceea ce evident nu este cazul intimatului condamnat Adrian Năstase”.

În ceea ce priveşte programele sociale educative la care a participat fostul premier după gratii şi care au fost contestate de procurorii anticorupţie, Tribunalul Bucureşti menţionează că „nu pot fi minimalizate ca importanţă şi nu li se poate contesta utilitatea şi valoarea, în condiţiile în care acestea au fost iniţiate de organele competente din penitenciar cu concursul specialiştilor cu pregătire în domeniile respective”.

Tribunalul Bucureşti mai subliniază în motivare că fostul premier nu poate fi ţinut după gratii pentru că nu îşi recunoaşte vinovăţia sau pentru că are diferite opinii referitoare la justiţie.

Ce susţine judecătoarea care a făcut opinie separată

Judecătoarea care a făcut opinie separată, Carmen-Constanţa Balaci, arată în schimb că fostul demnitar nu a demonstrat că ar fi depus eforturi care să dovedească recunoaşterea şi regretul în raport cu faptele pentru care a fost condamnat.

În motivarea deciziei, Balaci motivează separat decizia minoritară şi arată că, în opinia sa, Adrian Năstase a executat corespunzător detenţia, dar nu a dovedit semne clare de îndreptare, argumente fiind ideile din materialele postate pe blog de fostul premier.

„Aşadar, deşi intimatul-condamnat a executat fracţia prevăzută în mod obligatoriu de lege, nu este cunoscut cu antecedente penale, a participat în mod constant la diverse programe educaţionale, a fost recompensat de cinci ori şi nu a fost sancţionat disciplinar, apreciez, în dezacord faţă de opinia judecătorului fondului, că intimatul nu a dat dovezi temeinice de îndreptare, în sensul că nu a demonstrat împrejurarea că ar fi depus eforturi în vederea garantării propriei reinserţii sociale, mai ales în ceea ce priveşte recunoaşterea şi regretul în raport de faptele pentru care a fost condamnat, aspecte care vizează inclusiv conduita sa pe durata executării pedepsei în regim de detenţie”, notează Balaci, în motivarea deciziei sale.

Judecătoarea arată că nu este de acord cu „aprecierea judecătorului fondului exprimată în sensul că timpul executat din pedeapsă este suficient pentru ca deţinutul să îşi însuşească scopul preventiv şi educativ al acesteia, astfel încât pe viitor să nu mai comită şi alte fapte infracţionale şi să poată fi redat societăţii”. „Apreciez că, deşi intimatul-condamnat a executat fracţia de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege, această împrejurare nu îi conferă un drept, ci doar o vocaţie la acordarea liberării condiţionate, având în vedere că nu sunt îndeplinite, în mod cumulativ, condiţiile prevăzute de lege în acest sens„, spune Balaci, în documentul citat.

Magistratul mai arată că „liberarea condiţionată reprezintă o măsură de excepţie care trebuie fundamentată pe comportamentul intimatului-condamnat, de natură a crea instanţei convingerea că executarea restului de pedeapsă în stare de libertate poate conduce la atingerea scopului educativ şi preventiv al pedepsei” şi că, în acest context, „nu sunt îndeplinite, în mod cumulativ, condiţiile prevăzute de lege pentru acordarea liberării condiţionate, deoarece intimatul-condamnat nu a dat dovezi temeinice de îndreptare, iar timpul executat din pedeapsă nu este suficient pentru a asigura o reală reinserţie socială a acestuia”.

„Prin urmare, din caracterizările care însoţesc procesul-verbal al comisiei de propuneri din cadrul Penitenciarului Bucureşti-Jilava, rezultă că intimatul-condamnat a avut un comportament foarte bun, a participat în mod constant la activităţi de educaţie şi asistenţă psihosocială în perioada 27 august 2012 – 7 martie, implicându-se în acţiuni de instruire şi influenţare pozitivă a celorlalte persoane private de libertate, iar în perioada 10 august 2012 – 24 decembrie 2012 a redactat o lucrare ştiinţifică intitulată «Reprezentarea României la Uniunea Europeană în contextul reglementărilor interne şi europene», precum şi patru cărţi, obţinând astfel un număr total de 382 de credite, fiind recompensat de cinci ori în perioada 23 octombrie 2012 – 25 februarie cu suplimentarea dreptului la vizită şi pachete, fără a fi sancţionat disciplinar pe perioada detenţiei”, notează judecătoarea Balaci, care apreciază, în continuare, că „aspectele anterior prezentate nu sunt suficiente pentru a demonstra faptul că intimatul-condamnat a dat dovezi temeinice de îndreptare, instanţa nefiind ţinută, în hotărârea pe care o adoptă, exclusiv de aceste constatări ale comisiei din penitenciar, ci va face o analiză proprie asupra îndeplinirii acestei condiţii, având în vedere ansamblul probatoriu administrat în cauză”.

În altă postare invocată de judecătoare, fostul premier scria că „această condamnare politică, comandată de Băsescu, va rămâne însă în istoria României, ca o pată ruşinoasă”, iar în materialul cu titlul „Motivarea sentinţei – Câteva adevăruri simple şi câteva întrebări naive” arăta că „Pentru că nu există probe de vinovăţie (şi) instanţa de recurs a considerat că anumite evenimente (organizarea «Trofeului Calităţii») dar şi anumite prezumţii, coincidenţe, pot ţine loc de probe. (…) Pare ciudat, dar pedeapsa nu a fost stabilită pentru nişte fapte probate, ci pentru a se da un exemplu. Din câte ştiu, aceasta era şi filozofia în timpul inchiziţiei sau al justiţiei staliniste. (…) Exemplu pentru alţii? Nu, categoric, o operaţiune politică. Şi o concluzie tristă. Nu ştiu cât se amestecă politica în justiţie, dar nu îmi este clar că nu există situaţii în care justiţia se amestecă în politică”.

„Din conţinutul tuturor acestor materiale publicate de intimat în timpul executării pedepsei rezultă, în mod neîndoielnic, că acesta neagă în mod constant săvârşirea faptelor pentru care a fost condamnat la pedeapsa închisorii, făcând aprecieri extrinseci aspectelor care converg către individualizarea unor dovezi temeinice de îndreptare, considerându-se un deţinut politic pentru a cărui deţinere în penitenciar se fac cheltuieli din bugetul de stat”, notează judecătoarea Balaci.

Magistratul arată că, în acest context, în cazul lui Adrian Năstase nu a fost atins scopul preventiv, dar mai ales, educativ al pedepsei, „acela al formării unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială, aspecte relevante din perspectiva faptului că liberarea condiţionată nu poate fi disociată de însăşi finalitatea executării pedepsei şi, implicit, de garantarea scopului şi funcţiilor acesteia”.

Pentru toate aceste motive, apreciez că perioada executată de intimatul-condamnat din pedeapsa aplicată nu a fost suficientă pentru ca acesta să îşi însuşească scopul preventiv şi educativ al pedepsei. În consecinţă, consider că este justificată aprecierea asupra necesităţii executării în continuare a pedepsei în regim de detenţie de către intimatul-condamnat„, conchide magistratul Balaci.

Fostul premier Adrian Năstase, încarcerat în 26 iunie 2012, a fost eliberat în 18 martie din Penitenciarul Jilava, după ce Tribunalul Bucureşti a respins recursul Direcţiei Naţionale Anticorupţie faţă de sentinţa Judecătoriei Sectorului 4 de punere în libertate.


loading...